Pe 7 septembrie 2000, puțin după ora 8, inginerul Virgil Săhleanu a ieșit din apartamentul său din Iași ca să ajungă la tribunal. Doi angajați ai firmei care păzea uzina TEPRO l-au ucis în scara blocului, la două luni după ce obținuse în primă instanță anularea privatizării fabricii. După 26 de ani, Iașul îi păstrează chipul pe două busturi și pe un mural. Proiectul de lege care ar fi făcut din ziua morții lui Ziua sindicatelor din România a fost clasat fără vot, iar omul condamnat pentru instigarea crimei a scăpat de pedeapsă prin prescripție.
În septembrie, Ora de Iași a reconstituit drumul uzinei TEPRO de la 6.000 de angajați la 170, de la privatizarea din 1998 până la preluarea de către grupul ucrainean Metinvest. Acest articol se oprește asupra omului care a plătit cu viața opoziția față de acea privatizare: cine a fost Virgil Săhleanu înainte să ajungă un nume pe un soclu și ce s-a ales de promisiunile făcute după moartea lui.
Inginerul din Cacica
Virgil Săhleanu s-a născut pe 9 ianuarie 1946, în satul Cacica din județul Suceava. A absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Iași, secția motoare termice. A început ca inginer la Uzina Mecanică Suceava, apoi s-a transferat la Uzina Metalurgică din Iași, devenită TEPRO după 1990. În 1986 a ajuns inginer-șef la secția sculărie-confecții metalice. Avea trei copii.
Biografia apare în expunerea de motive a unei propuneri legislative depuse la Senat în 2020. Același document notează că, între 1991 și 1994, inginerul a făcut parte din Biroul Permanent al organizației ieșene a Partidului România Mare.
Trei instanțe, același verdict
Conflictul lui Săhleanu cu conducerea uzinei a început cu trei ani înainte de privatizare, pe vremea directorilor români. În februarie 1995, directorul general i-a modificat unilateral contractul de muncă, l-a scos din funcția de inginer-șef și l-a mutat la Serviciul prognoză, strategie și marketing. Săhleanu a dat uzina în judecată. În iulie 1995, cu procesul pe rol, directorul l-a concediat.
Judecătoria Iași i-a dat dreptate în februarie 1996 și a dispus reintegrarea pe post, cu plata despăgubirilor. Tribunalul Iași a confirmat soluția în martie 1996, iar Curtea de Apel Iași a făcut-o definitivă în ianuarie 1997.
Lider ales în mijlocul concedierilor
În iulie 1998, Fondul Proprietății de Stat a vândut pachetul majoritar al TEPRO firmei cehe Zelezarny Veseli. În ianuarie 1999, noii proprietari au hotărât concedierea a 1.278 dintre cei aproximativ 1.600 de angajați rămași, adică circa 80% din personal, potrivit unui profil publicat în 2020 de Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC).
Pe 12 februarie 1999, o adunare generală extraordinară l-a ales pe Săhleanu președinte al Sindicatului Liber TEPRO. Era și membru în Biroul Executiv al Uniunii Sindicale Teritoriale Cartel Alfa Iași. Trei zile mai târziu, sindicatul a declanșat conflictul de muncă și a acuzat atât concedierile, cât și ceea ce numea privatizarea frauduloasă a uzinei. Pe 18 februarie 1999, administrația TEPRO l-a concediat pe noul lider.
Săhleanu și-a continuat activitatea din afara fabricii, cu sprijinul federației sindicale Metarom. A obținut în instanță anularea concedierii celor 1.278 de salariați, a organizat greve împotriva investitorului ceh și a cerut autorităților anularea contractului de privatizare. Administrația uzinei i-a intentat trei procese, iar el pregătea un dosar pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului. S-a pensionat pe 1 martie 2000. În iulie 2000 a obținut, în primă instanță, desființarea contractului de privatizare.
Constantin Rotaru, care conducea sindicatul TEPRO în 2020, și-a amintit pentru GI-TOC un schimb de replici dintr-o ședință cu conducerea fabricii:
„Țin minte că directorul general i-a spus într-o ședință: «De ce te lupți atâta? Orice ai face, tot buruieni o să crească pe mormântul tău.»”
Constantin Rotaru, fost lider al sindicatului TEPRO
Potrivit lui Rotaru, în proces avea să reiasă că același director le-a arătat agresorilor unde locuia Săhleanu.
Trei mii de dolari pentru „cazul Săhleanu”
Reconstituirea GI-TOC, făcută pe baza datelor din proces, arată că la începutul lui septembrie 2000 Frantisek Priplata, reprezentantul firmei cehe, a început să coordoneze atacul împreună cu Cătălin Ciubotaru, patronul firmei de pază Protect din Vaslui. Priplata i-a transmis lui Ciubotaru că nu va mai fi plătit pentru paza uzinei dacă nu rezolvă „cazul Săhleanu” și a acceptat să-i dea 3.000 de dolari pentru atac.
Planul inițial prevedea ca Săhleanu să ajungă în spital pentru două-trei săptămâni, timp în care firma de pază urma să preia controlul fabricii și să stingă protestele. O primă tentativă a eșuat. Pe măsură ce termenul se apropia, uciderea liderului sindical a devenit o variantă, notează GI-TOC. Ciubotaru le-a promis celor doi executanți câte zece milioane de lei vechi, a relatat Adevărul.
În dimineața de 7 septembrie, Săhleanu pleca la tribunal pentru unul dintre cele trei procese intentate de fostul angajator. Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă l-au atacat în scara blocului. Rănit, inginerul a urcat scările și a bătut la ușa unui vecin, care l-a dus la spital. A murit pe masa de operație, la Spitalul de Urgență din Iași. Avea 54 de ani. Cei doi atacatori au fost arestați după două zile, iar alți șapte complici au fost prinși ulterior.
5.000 de oameni la înmormântare
Vestea asasinatului a scos oamenii în stradă la Iași, iar sindicate din toată țara și-au declarat solidaritatea. Peste 5.000 de oameni l-au condus pe Săhleanu pe ultimul drum. Slujba a fost oficiată de Mitropolitul Moldovei de atunci, actualul Patriarh Daniel.
Procesul a început în noiembrie 2000, a fost mutat la Satu Mare în februarie 2001 și s-a încheiat în iunie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedepse care însumează 98 de ani de închisoare. Tofan și Bahnă au primit câte 23 de ani, Ciubotaru 17 ani, directorul TEPRO Victor Bălan 15 ani, iar Priplata 8 ani pentru instigare la omor calificat. Bălan a ieșit din închisoare în septembrie 2014, după nouă ani. Priplata a fugit din România în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005 și nu a executat nicio zi. În decembrie 2025, Judecătoria Oradea a constatat prescrierea răspunderii lui.
Ziua sindicatelor, clasată fără vot
Pe 14 octombrie 2020, la 20 de ani de la crimă, 14 deputați de la PSD, PNL, PMP, UDMR și independenți au înregistrat la Senat o propunere legislativă prin care ziua de 7 septembrie devenea Ziua sindicatelor din România. Inițiativa era susținută de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași și de alte sindicate. Expunerea de motive spunea despre inginerul ucis:
„Este incontestabil că Tepro există astăzi doar datorită acestui Om.”
Expunerea de motive a propunerii legislative, 2020
Consiliul Economic și Social a dat aviz favorabil pe 4 noiembrie 2020. Consiliul Legislativ a dat aviz favorabil pe 12 noiembrie 2020. Pe 30 decembrie 2020, după schimbarea legislaturii, Biroul permanent al Senatului a clasat propunerea. Inițiativa nu ajunsese la dezbatere în plen.
Sindicaliștii de la TEPRO ceruseră același lucru și înainte de depunerea proiectului. Rotaru explica pentru GI-TOC, în 2020, ce așteptau de la o astfel de zi:
„Doar o zi în care muncitorii să-și amintească că cineva a murit ca ei să poată mânca astăzi o bucată de pâine.”
Constantin Rotaru, fost lider al sindicatului TEPRO
Două busturi, un mural și un bulevard
În 2001 au fost dezvelite două busturi ale lui Virgil Săhleanu, unul în fața uzinei și altul la Cimitirul Eternitatea, unde este înmormântat. Bulevardul care trece prin fața intrării principale a fabricii îi poartă numele. În decembrie 2021, artiștii Harcea Pacea, Kuser, Frag Menta și Vladude i-au pictat chipul pe fațada Casei de Cultură a Sindicatelor din Iași, aflată lângă fosta uzină, în proiectul RegenerARTe Urbană al Asociației Artipic, potrivit platformei Street Art Cities și Ziare.com. Lucrarea se numește „Solidarity through creativity”.
Fabrica pentru care a mers la tribunal funcționează și astăzi, cu 170 de angajați în 2024 și cu un nou proprietar din decembrie 2025, grupul Metinvest. Liderul sindicatului de la TEPRO a legat direct supraviețuirea uzinei de moartea lui Săhleanu:
„Mi-e rușine să o spun, dar dacă nu murea el, fabrica nu mai exista.”
Constantin Rotaru, pentru GI-TOC, 2020
După rezilierea contractului de privatizare, statul român a returnat firmei cehe cei 3,1 milioane de dolari plătiți pentru TEPRO, plus dobândă. Familia lui Săhleanu nu a primit despăgubirile stabilite în sarcina lui Priplata. Propunerea care ar fi făcut din 7 septembrie Ziua sindicatelor a rămas în arhiva Senatului, ca document clasat cu două avize favorabile.
