Catedrala Mitropolitană din Iași a fost sfințită pe 23 aprilie 1887, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, la 54 de ani de la punerea pietrei de temelie, după o boltă prăbușită și aproape un sfert de secol de ruină. De la Mitropolia Moldovei, care o are în grijă, au plecat cinci dintre cei șase patriarhi ai României. Istoria ei se suprapune, aproape an de an, peste momentele în care s-a hotărât soarta țării.
Mitropolia Moldovei a fost înființată în 1386 și recunoscută în 1401 de Patriarhia de Constantinopol. A urmat capitala, de la Suceava la Iași, iar de aici a ajuns să influențeze limba în care scriu românii, școala în care învață, Unirea pe care o sărbătoresc și, în fiecare octombrie, felul în care arată centrul orașului.

Prima carte românească din Moldova
Prima mare urmă lăsată de Mitropolie în cultura română e o carte. Mitropolitul Varlaam, care a condus Mitropolia între 1632 și 1653, a instalat în 1640 prima tiparniță românească a Moldovei la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. Trei ani mai târziu a apărut „Cazania”, cartea de predici pentru duminici și sărbători, prima carte românească tipărită în Moldova. A circulat în toate provinciile românești, inclusiv în Transilvania. În 1639, Varlaam fusese printre cei trei candidați propuși pentru scaunul de patriarh ecumenic al Constantinopolului.
Tot în timpul lui a ajuns la Iași odorul care avea să definească orașul peste secole. Pe 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului Vasile Lupu. Le-au primit domnitorul, mitropolitul Varlaam și episcopii de Roman și Huși, alături de trei mitropoliți greci care le-au însoțit de la Constantinopol.

Câteva decenii mai târziu, mitropolitul Dosoftei a dus limba română în poezie. „Psaltirea în versuri”, tipărită în 1673, e considerată primul mare text poetic al literaturii române.
Mitropolitul care a pus școala înaintea catedralei
Veniamin Costachi a condus Mitropolia aproape patru decenii, între 1803 și 1842. În primul an de păstorire a înființat Seminarul de la Socola, prin care avea să treacă, mai târziu, Ion Creangă. Tot în 1803, un hrisov al domnitorului Alexandru Moruzi încredința conducerea școlilor unei eforii formate din mitropolit și doi mari boieri. Veniamin l-a sprijinit pe Gheorghe Asachi să studieze în străinătate, iar Asachi avea să întemeieze Academia Mihăileană, prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova.
Ideea unei catedrale noi a venit mai târziu. Domnitorul Ioan Sandu Sturdza a semnat pe 8 august 1826 decretul de construire, dar incendiile și o epidemie au amânat lucrările. Pe 3 iulie 1833, Veniamin Costachi a pus piatra de temelie a unei clădiri neoclasice proiectate de arhitecții vienezi Gustav Freywald și Bucher.
Șantierul a avut probleme aproape de la început. În 1839 au apărut fisuri serioase în arcul central, iar arhitectul rus Mihail Singurov a înlocuit în 1840 plafonul de cărămidă cu unul de lemn. În 1842, Veniamin a fost silit să se retragă la Mănăstirea Slatina, iar lucrările s-au oprit aproape de final.
1857, anul în care s-a prăbușit bolta și s-a votat Unirea
Pe 23 mai 1857, plafonul catedralei neterminate s-a prăbușit și a luat cu el coloanele interioare. Clădirea a rămas în ruină. În toamna aceluiași an, tot la Iași, Divanul ad-hoc al Moldovei vota cererea de unire cu Țara Românească.
Divanul avea în frunte un ierarh. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care a condus Mitropolia între 1851 și 1860, a fost președintele Divanului ad-hoc și a făcut parte din Adunarea care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza în ianuarie 1859. Relația s-a rupt repede. Sofronie a devenit adversar al reformelor lui Cuza care loveau în Biserică, a fost forțat să demisioneze și trimis la mănăstire.
Paradoxul a durat un sfert de secol. Moldova, care îl alesese prima pe Cuza, nu avea o catedrală mitropolitană funcțională. Ruina din centrul Iașului a rămas în picioare, fără boltă, din 1857 până în 1880.

Catedrala regelui Carol
Șantierul a fost redeschis de un stat nou. Pe 15 aprilie 1880, la insistențele mitropolitului Iosif Naniescu, s-a pus a doua piatră de temelie. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității din București, a renunțat la cupola uriașă care cedase și a sprijinit interiorul pe stâlpi masivi, transformând clădirea într-o bazilică cu trei nave. Interiorul l-a pictat Gheorghe Tattarescu, care a îmbinat canoanele ortodoxe cu influențele renascentiste aduse de la Roma.
Pe 23 aprilie 1887, catedrala a fost sfințită în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Regele a donat ferestre, vase liturgice, candelabre din argint și veșminte, iar perechea regală apare pictată pe peretele de vest. Pe partea cealaltă sunt pictați Veniamin Costachi și Iosif Naniescu. Clădirea are 56,7 metri lungime, 34,15 metri lățime și turle de aproape 53 de metri.
Un incendiu a decis unde va sta Sfânta Parascheva. În noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, focul a cuprins paraclisul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, unde fuseseră mutate moaștele pe durata restaurării. Argintul raclei s-a topit, dar moaștele au rămas neatinse. În 1889, au fost duse în noua catedrală, unde se află și astăzi.

Mitropolitul Războiului de Întregire
Între 1916 și 1918, Iașul a devenit capitala unei Românii reduse la Moldova. Aici s-au refugiat Familia Regală, guvernul și Parlamentul. Scaunul Mitropoliei îl ocupa Pimen Georgescu, mitropolit între 1909 și 1934, pe care istoricii Bisericii îl numesc „mitropolitul Războiului de Întregire”.
Tot de la Iași a pornit, câțiva ani mai târziu, una dintre schimbările instituționale majore ale Bisericii. Mitropolitul Pimen al Moldovei și Sucevei a redactat propunerea de înființare a Patriarhiei Române, proclamată în 1925.
Moaștele, seceta și comunismul
În vara lui 1947, într-o secetă cumplită, racla Sfintei Parascheva a fost purtată în procesiune prin satele Moldovei. Tradiția spune că ploaia a venit după trecerea moaștelor. Pentru credincioși, episodul a rămas una dintre minunile atribuite sfintei.
Regimul comunist nu a oprit sărbătoarea. Sinodul a aprobat, la inițiativa patriarhului Justinian Marina, generalizarea cultului Sfintei Parascheva în toată Biserica Ortodoxă Română, iar proclamarea s-a făcut chiar la Iași, pe 14 octombrie 1955. Un film din 14 octombrie 1956, scos la lumină de un producător TVR, arată procesiunea cu raclă, mii de credincioși și pe patriarhul Justinian, în plin comunism.
Cinci patriarhi plecați din Iași
Din cei șase patriarhi pe care i-a avut România, cinci au condus înainte Mitropolia Moldovei:
- Nicodim Munteanu, mitropolit al Moldovei între 1934 și 1939, patriarh din 1939;
- Justinian Marina, mitropolit între 1947 și 1948, patriarh din 1948 până în 1977;
- Iustin Moisescu, mitropolit între 1957 și 1977, patriarh între 1977 și 1986;
- Teoctist Arăpașu, mitropolit între 1977 și 1986, patriarh între 1986 și 2007;
- Daniel Ciobotea, mitropolit între 1990 și 2007, patriarh din 2007.
Singura excepție a fost primul patriarh, Miron Cristea. Scaunul de la Iași a funcționat, timp de aproape șapte decenii, ca anticameră a conducerii Bisericii.
Catedrala Mitropolitană și orașul de astăzi
După 1990, cultul Sfintei Parascheva a cunoscut o amploare deosebită. Din 1996, Mitropolia aduce la hram și moaștele altor sfinți: în acel an, pentru zece zile, pe ale Sfântului Apostol Andrei, de la Patras. În 2001 a venit brâul Maicii Domnului, de la Volos. Din 2008, Mitropolia e condusă de Teofan Savu.
Tot de la Iași a pornit și vocea Bisericii în eter. Radio Trinitas a fost înființat în 1996, la inițiativa mitropolitului Daniel, cu studioul la Mănăstirea Golia și emițătorul la Cetățuia. Prima emisie a fost pe 17 aprilie 1998, în seara de Vinerea Mare: slujba Prohodului, transmisă din Catedrala Mitropolitană. Postul a devenit ulterior radioul Patriarhiei Române.
Pentru oraș, efectul se vede în fiecare octombrie. Pe 14 octombrie 2024, până dimineața, pe la baldachinul din curtea Mitropoliei trecuseră 195.000 de oameni, potrivit organizatorilor. Un oraș care avea, la recensământul din 2021, 271.692 de locuitori primește într-o săptămână aproape tot atâția pelerini.

Din mai 2016, subsolul catedralei găzduiește un muzeu dedicat istoriei Mitropoliei. Biserica Ortodoxă Română a declarat 2027 an comemorativ al patriarhilor Justinian Marina și Teoctist Arăpașu, amândoi trecuți prin scaunul de la Iași. Pe 23 aprilie 2027, catedrala împlinește 140 de ani de la sfințire.


