Agenția americană pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA) confirmă pentru vara anului 2026 lansarea programului „Robotic Servicing of Geosynchronous Satellite” (RSGS). Proiectul vizează testarea unei unități robotice concepute pentru a efectua operațiuni de mentenanță direct pe orbită, un demers care ar putea modifica strategiile curente de gestionare a activelor spațiale poziționate la 35.786 de kilometri deasupra Pământului.
Programul RSGS este conceput pentru a prelungi durata de viață a sateliților aflați pe orbită geosincronă (GEO), unde orice defecțiune sau epuizare a combustibilului duce, în prezent, la deorbitarea controlată a unității respective. Conform documentației tehnice furnizate de DARPA, „suita robotică de service” integrată va avea capacitatea de a executa următoarele tipuri de intervenții:
-
Alimentare cu combustibil: Extinderea misiunii operaționale prin realimentarea rezervelor epuizate.
-
Inspecție și diagnosticare: Evaluarea stării structurale și electronice a satelitului pentru identificarea și, acolo unde este posibil, remedierea anomaliilor.
-
Modernizare: Instalarea de noi componente tehnologice pe sateliți deja aflați în funcțiune.
-
Relocare: Modificarea poziției orbitale a unităților pentru optimizarea acoperirii geografice sau pentru eliberarea unor sloturi orbitale congestionate.
Contextul și provocările implementării
Proiectul RSGS a fost inițiat în anul 2017, însă a înregistrat întârzieri semnificative care au amânat calendarul de lansare. Analiza acestor decalaje indică o serie de factori determinanți:
-
Restructurări contractuale: Parteneriatul inițial cu Maxar Technologies a fost reziliat în 2019, necesitant reconfigurarea structurii de implementare.
-
Perturbări ale lanțului de aprovizionare: Criza globală din perioada pandemiei a afectat disponibilitatea componentelor critice necesare pentru asamblarea platformei robotice.
În prezent, programul se desfășoară printr-o colaborare între DARPA, NASA, Laboratorul de Cercetare Navală al SUA și SpaceLogistics (subsidiară a Northrop Grumman). Robotul va utiliza propulsia electrică pentru a ajunge pe orbita geosincronă, proces care va dura aproximativ 10 luni după lansare.
Din perspectivă economică, implementarea roboticii de mentenanță pe orbita GEO constituie o soluție de optimizare a costurilor pentru operatorii de sateliți. Un satelit geostaționar are, în medie, o durată de viață de 15 ani. Costurile de construcție și lansare, care ating sume de ordinul sutelor de milioane de dolari, fac ca înlocuirea acestora din cauza uzurii premature sau a tehnologiei învechite să fie o soluție ineficientă financiar.
Spre deosebire de constelațiile pe orbită terestră joasă (LEO), cum este Starlink, unde rata de rotație a sateliților este ridicată și costurile de lansare sunt reduse, sateliții GEO necesită o abordare de tip „service”. Datele DARPA sugerează că, dacă mentenanța ar deveni o practică standard, operatorii ar putea reduce greutatea și complexitatea sateliților la lansare, eliminând necesitatea unor sisteme redundante și a stocurilor masive de combustibil.
Obiectivul final al programului RSGS este validarea tehnologiei ca standard de siguranță și eficiență, reducând riscurile asociate cu gestionarea deșeurilor spațiale și eficientizând utilizarea infrastructurii aflate deja în spațiu.
