Au îngropat istoria în 48 de ore: cum a dispărut Casa Negruzzi sub utilaje, cu binecuvântarea Primăriei Iași

În doar două zile, una dintre ultimele mărturii materiale ale memoriei literare a Iașului a fost ștearsă de pe fața pământului. Ruinele Casei Negruzzi, monument istoric aflat în plin centru, au fost îngropate sub pământ și nivelate cu utilaje grele, sub privirile pasive ale instituțiilor care ar fi trebuit să le protejeze. Este al doisprezecelea monument istoric distrus la Iași în ultimii ani și, poate, cel mai cinic dintre toate.

Două zile, o dispariție ireversibilă

În zilele de joi, 4 iunie, și vineri, 5 iunie 2026, ruinele Casei Negruzzi — fundațiile și pivnițele clădirii în care a locuit scriitorul și fostul primar al Iașului, Costache Negruzzi — au fost acoperite cu pământ adus cu camioanele. Încărcătura a fost împinsă apoi de un buldoexcavator peste zidurile descoperite în subsol, iar un cilindru compactor a tasat pământul peste vestigiile îngropate. Operațiunea, surprinsă în imagini de jurnaliștii de la 7IAȘI, a durat doar câteva zile și nu a fost oprită de nicio autoritate.

Din Casa Negruzzi, ale cărei ziduri fuseseră deja demolate ilegal în 2018, nu a mai rămas astăzi nimic vizibil. Terenul de pe strada care îi poartă numele scriitorului a fost redus la o parcelă anonimă, pregătită pentru o viitoare construcție.

Acoperirea unui monument nu este o lucrare de terasament. Este o demolare mascată — iar, spre deosebire de o demolare clasică, înmormântarea ruinelor face aproape imposibilă orice cercetare arheologică viitoare.

Beneficiarul: un consilier AUR, șef la Urbanism și cumătrul primarului

Terenul pe care se aflau ruinele este deținut de firma Motel Bucium SRL, a omului de afaceri Vasile Pușcașu — consilier local AUR și președinte al Comisiei de Urbanism din Consiliul Local Iași. Pe acest amplasament din centrul orașului, Pușcașu intenționează să ridice un bloc cu cinci etaje.

Conform investigației 7IAȘI, Pușcașu se află de ani de zile în conflict deschis cu Direcția Județeană pentru Cultură, instituția care s-a opus constant demolării casei și emiterii avizelor necesare proiectului imobiliar. În demersul de a scăpa definitiv de ruine, omul de afaceri a beneficiat de sprijinul Primăriei Iași, instituție condusă de cumătrul său, primarul Mihai Chirica.

„Autorizație în regim de urgență” — emisă în decembrie, folosită șase luni mai târziu

Lucrările s-au desfășurat în baza Autorizației de Construire nr. 595 din 3 decembrie 2025, intitulată „Construire structură specială cu rol de stabilizare a terenului și de asigurare a capacității portante a terenului”, eliberată de Primăria Iași în regim de urgență, sub pretextul unui risc de surpare care ar fi pus în pericol rețelele de utilități și strada.

Procedura de urgență permite emiterea autorizației pe baza unei documentații sumare, fără avizele specifice — acestea urmând a fi depuse ulterior. Tocmai aici stă esența problemei: prin această cale, Pușcașu a obținut o autorizație fără avizul Direcției Județene pentru Cultură, exact instituția cu care firma sa se află în proces din cauza refuzului de a aviza proiectul.

Întrebarea firească rămâne: dacă autorizația „de urgență” a fost emisă în decembrie 2025, iar lucrările au fost executate abia în iunie 2026, șase luni mai târziu — care a mai fost urgența?

Expertiza spunea altceva

Autorizația s-a sprijinit pe o expertiză tehnică realizată în august 2025 de expertul Doru Plătică. Însă, potrivit 7IAȘI, expertiza propunea consolidarea laturilor terenului cu piloți — nu acoperirea și tasarea pământului în zona interioară a parcelei, exact acolo unde se aflau ruinele Casei Negruzzi. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a executat pe teren nu corespunde cu ceea ce recomanda documentul tehnic invocat ca temei al lucrărilor.

Direcția de Cultură: „Noi nu am fost anunțați”

Directorul Direcției Județene pentru Cultură Iași, Bobi Apăvăloae, a declarat pentru 7IAȘI că instituția nu a fost notificată în niciun fel despre lucrări, deși este vorba de un monument istoric în plin sit istoric, zonă construită protejată:

„Se poate da autorizație în regim de urgență, urmând a se solicita pe parcurs avizele necesare cuprinse în respectivul document. Până acum nu a venit și nu a depus nimeni nimic. Noi nu am fost anunțați de alte lucrări acolo. Suntem în proces cu ei legat de descărcarea arheologică. Noi considerăm că acolo este locul unde a fost Casa Negruzzi, iar ei au venit cu argumente că nu este așa.”
— Bobi Apăvăloae, director DJC Iași (declarație pentru 7IAȘI)

Un istoric al complicităților instituționale

Distrugerea din iunie 2026 este doar ultimul capitol al unei povești care durează de aproape un deceniu. Cronologia documentată de presa ieșeană arată o succesiune de pași prin care obstacolele legale au fost, rând pe rând, eliminate:

• 2017–2018: Casa Negruzzi este demolată ilegal. Poliția Locală — instituție subordonată Primăriei Iași — emite, sub semnătura directorului Liviu Zanfirescu, o adresă care atestă că imobilul „s-a autodemolat”. Documentul a fost emis pe 6 noiembrie 2018, deși imagini realizate trei săptămâni mai târziu, pe 27 noiembrie, surprindeau casa încă în picioare.
• 2018: În urma plângerilor Direcției Județene de Cultură, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași deschide un dosar penal pentru demolarea monumentului.
• 2020: Parchetul închide dosarul, invocând „lipsa vinovăției” — pe baza documentului privind „autodemolarea” emis de Poliția Locală.
• 2022: Motel Bucium SRL obține un nou certificat de urbanism pentru un PUZ cu locuințe colective, spații comerciale și parcări.
• Decembrie 2024: Comisia Zonală a Monumentelor Istorice cere investitorului completarea documentației cu un studiu arheologic și unul istoric arhitectural.
• 2025: Andrei Apreotesei, directorul Complexului Muzeal Național „Moldova” (Palatul Culturii) și apropiat al primarului Chirica, semnează documentele prin care se solicita Comisiei Naționale de Arheologie aprobarea demolării ruinelor. Comisia respinge cererea; contestația ulterioară este și ea respinsă, comisia dispunând ca structurile de zidărie și complexele arheologice să fie protejate și puse în siguranță „de urgență”.
• 3 decembrie 2025: Primăria Iași emite Autorizația de Construire nr. 595 „în regim de urgență”.
• 4–5 iunie 2026: Ruinele sunt acoperite cu pământ și nivelate cu utilaje grele.

Cine a „semnat” dispariția istoriei?

Până în prezent, nicio instituție cu rol de control — de la Direcția Județeană pentru Cultură și Inspectoratul de Stat în Construcții, până la Poliția Locală — nu a oferit o explicație publică sau o dovadă că aceste lucrări ar fi fost legale în forma în care au fost executate. Tăcerea autorităților în fața unui fapt împlinit, vizibil și documentat fotografic, ridică o întrebare fundamentală: cum a fost posibil ca un monument istoric să fie distrus „la vedere”, timp de 48 de ore, fără ca nimeni să oprească utilajele?

Răspunsul, cel mai îngrijorător, este că sistemul de monitorizare și protecție a patrimoniului din Iași funcționează reactiv, nu preventiv. Nimeni nu patrulează, nimeni nu verifică în timp real. Semnalările vin din societatea civilă, fotografiile circulă pe rețele, iar până când instituțiile se mobilizează, utilajele și-au terminat deja treaba.

Un precedent periculos

Casa Negruzzi nu era doar un morman de pietre. Era o parte din stratificarea istorică a centrului Iașului — o mărturie materială a unui mod de a construi și de a locui, legată de numele unuia dintre scriitorii fondatori ai literaturii române moderne. Prin nivelarea acestui teren, orașul demonstrează o fragilitate șocantă în fața intereselor care vor să „curețe” zonele centrale de orice urmă a trecutului ce ar putea complica viitoarele dezvoltări imobiliare.

Dacă distrugerea unui monument istoric în plin centru, cu utilaje grele, rămâne fără consecințe, atunci protecția patrimoniului din Iași este doar o iluzie scrisă pe hârtie. Iașul — care se revendică drept capitală culturală a Moldovei — nu își poate permite ca această dispariție să rămână fără urmări juridice.

Contactat de 7IAȘI, Vasile Pușcașu nu a răspuns la apelurile telefonice și nici la întrebările transmise prin WhatsApp.

Surse documentare: Investigația și fotografiile de la fața locului aparțin redacției 7IAȘI (autor Tudor Leahu, 8 iunie 2026). Context istoric: ReporterIS, Ziarul de Iași (2019).