Începând cu 1 iulie 2026, românii care aleg să-și plătească contribuția voluntară la pensie sunt obligați să scoată mai mulți bani din buzunar. Majorarea salariului minim brut pe economie la 4.325 de lei atrage automat o creștere a cotei minime lunare datorate sistemului public de pensii, aceasta ajungând la 1.081 de lei. Această modificare îi vizează direct atât pe cei care încheie noi contracte de asigurare socială pentru prezent, cât și pe cei care doresc să recupereze ani de vechime din trecut, vizând exclusiv obținerea unei pensii pentru limită de vârstă.
Modificarea nu afectează sistemul pensiilor private facultative (Pilonul III), ci strict mecanismul prin care o persoană, de obicei fără un contract de muncă activ în România, alege să cotizeze la sistemul de stat (Pilonul I). Ora de Iași explică mecanismul de calcul, categoriile vizate și impactul financiar real pe care această creștere îl are asupra bugetului celor care își pregătesc dosarul de pensionare.
Mecanismul de calcul stabilit de Casa Națională de Pensii Publice este strict legat de evoluția salariului minim pe economie. Legea stipulează că venitul lunar asigurat înscris în contractul cu statul nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe țară.
Odată cu majorarea salariului minim brut la 4.325 de lei, cota legală de 25% aferentă Contribuției de Asigurări Sociale (CAS) se aplică la această nouă bază.
Matematica este simplă:
- 4.325 de lei (baza minimă) × 25% (cota CAS) = 1.081,25 lei.
Astfel, casele teritoriale de pensii au stabilit un cuantum lunar minim de 1.081 de lei. Până la finalul lunii iunie 2026, venitul minim asigurat era calculat la fostul salariu minim de 4.050 de lei, ceea ce genera o contribuție de 1.013 lei. Vorbim, așadar, de o creștere de aproximativ 68 de lei pe lună, ceea ce înseamnă un cost suplimentar de 825 de lei pentru un an întreg de cotizare la pragul minim.
Este important de precizat că pragul de 4.325 de lei reprezintă baza minimă. O persoană poate alege să asigure un venit mai mare (de exemplu, 6.000 de lei), situație în care va plăti lunar 25% din acea sumă (1.500 de lei).
Cine are nevoie de acest mecanism?
Sistemul asigurării voluntare a fost gândit pentru a acoperi golurile din istoricul de muncă al cetățenilor, vizând obținerea pensiei pentru limită de vârstă. Cine apelează, în practică, la acest mecanism?
- Persoanele fără contract de muncă: Persoanele care obțin venituri din surse neimpozabile (sau nedeclarate fiscal în România) și care doresc să beneficieze de o pensie de stat la bătrânețe.
- Românii din diaspora: Cei care muncesc în străinătate și doresc să își completeze stagiul de cotizare în România.
- Completarea stagiului minim: Persoanele care se apropie de vârsta de pensionare, dar constată că le lipsesc câțiva ani pentru a atinge stagiul minim de cotizare impus de lege (15 ani).
- Creșterea punctajului: Persoanele care doresc să își completeze venitul asigurat luat în calcul pentru a obține un cuantum mai mare al pensiei.
Procedura este debirocratizată: contractul se încheie în scris la casa teritorială de pensii de domiciliu, iar plata se face lunar, până pe data de 25 a lunii următoare. Legea permite și plata anticipată. Atenție însă, neplata timp de trei luni consecutive dă dreptul casei de pensii să rezilieze unilateral contractul.
Cumpărare vechime pensie: Costurile pentru perioadele din trecut
Cea mai dezbătută componentă a acestui sistem este posibilitatea de a plăti retroactiv pentru perioade în care o persoană nu a fost asigurată și nu a avut obligația legală de a plăti contribuții (de exemplu, perioade în care nu a lucrat cu forme legale).
Pentru contractele retroactive încheiate începând cu 1 iulie 2026, se aplică aceeași bază minimă de 4.325 de lei.
Cât costă, așadar, recuperarea anilor lipsă?
- Un an de vechime: 4.325 lei × 25% × 12 luni = 12.975 de lei.
- Maximul permis de lege (șase ani): 12.975 lei × 6 = 77.850 de lei.
Legea impune limite clare privind opțiunea de a cumpăra vechime pensie:
- Limita de șase ani: Se pot acoperi cel mult șase ani calendaristici anteriori lunii în care se semnează contractul.
- Perioada vizată: Anii lipsă trebuie să fie cuprinși între momentul împlinirii vârstei de 18 ani și atingerea vârstei standard de pensionare.
- Condiție de excludere: Solicitantul nu trebuie să fi avut un stagiu de cotizare (sau stagiu asimilat) în lunile respective și nu trebuie să aibă deja calitatea de pensionar la data semnării.
Plata retroactivă poate fi făcută integral sau în tranșe lunare, în termen de cel mult un an de la semnarea contractului. Dacă suma nu este achitată complet în acest termen, stagiul de cotizare va fi recunoscut doar proporțional cu banii efectiv virați în conturile Casei Naționale de Pensii Publice.
O mențiune tehnică importantă făcută de casele de pensii vizează contractele retroactive semnate înainte de 1 iulie 2026. Conform precizărilor oficiale, majorarea salariului minim (și implicit a bazei de calcul) nu afectează contractele retroactive deja aflate în derulare. Suma totală negociată și eșalonată la data semnării acelui contract rămâne valabilă.
Noul prag de 4.325 de lei (și costul aferent de 1.081 lei/lună) se aplică doar contractelor retroactive noi, semnate după intrarea în vigoare a majorării salariale. În schimb, pentru contractele de asigurare voluntară curentă (pentru viitor), care erau încheiate la nivelul fostului salariu minim, casele de pensii vor actualiza automat baza de calcul, notificând asiguratul că venitul înscris a rămas sub noul prag legal.
Creșterea contribuției voluntare nu reprezintă o scumpire a „serviciului” în sine, cota CAS rămânând fixă la 25%. Este pur și simplu un efect matematic direct al majorării bazei minime de raportare, o consecință a politicilor salariale decise la nivel guvernamental. Pentru unii, această ajustare reprezintă un efort financiar substanțial, în special pentru cei care au de acoperit perioade lungi de necotizare în speranța unui venit garantat la bătrânețe.
