Primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, a lansat recent un atac dur la adresa sistemului educațional, acuzând cadrele didactice de incompetență și necunoașterea limbii române. Într-o intervenție publică, edilul s-a arătat indignat de starea învățământului, uitând însă, aparent, de propriile erori de exprimare care au făcut de nenumărate ori înconjurul țării.
Îngrijorat de viitorul copiilor, dintre care „26% din copilașii noștri nu știu limba română”, primarul a pus tunurile pe dascăli și directori.
„Nu ne dăm seama că primim proști, profesori care nu știu ei limba română și predau limba română. Avem conducători care nu știu să vorbească, care n-au făcut bacalaureatul până la 26 de ani… care și-au dat doctoratul înaintea facultății”, a declarat cu vehemență Mihai Chirica, referindu-se la declinul calității resurseiumane din școli.
Deși problema analfabetismului este o realitate națională dureroasă, discursul acuzator al primarului contrastează puternic cu propriul său istoric. Opinia publică ieșeană își amintește perfect momentul în care același edil, încercând să elogieze performanța școlară a orașului imediat după depunerea unei candidaturi, a urat viață lungă tocmai… analfabetismului.
„Vom continua proiectele noastre, să ne dezvoltăm, să promovăm un mediu curat, să aducem cât mai multe zâmbete pe feţele copiilor noştri, să le facem un sistem educativ de prim rang, iar analfabetismul să nu plece niciodată din oraşul nostru, ci dimpotrivă, să rămânem un exemplu pentru ţară prin rezultatele pe care în patru ani le-am avut”, spunea atunci Mihai Chirica.
Pus în fața propriilor greșeli de exprimare, primarul a tratat situația cu o oarecare lejeritate la acel moment. Într-o postare pe rețelele de socializare, acesta s-a apărat afirmând că a scos un „porumbel”.
Un alt episod relevant este chiar replica publicată de edil pe Facebook, ca răspuns la declarațiile președintelui PNL Iași, Alexandru Muraru. Fragmentele citate mai jos redau exact punctuația și ortografia din original. Într-un text de doar câteva fraze, numărăm peste cincisprezece virgule precedate de spațiu, de la formula de adresare inițială („Dragă Domnule Muraru Alexandru , Președintele PNL Iasi„) până la ultima propoziție vizibilă, unde subiectul ajunge despărțit de predicat fără nicio justificare gramaticală: „Eu , am luptat la Revoluție pentru democrație„. Portretul lingvistic conturat de propriul text al primarului seamănă izbitor cu cel pe care el însuși îl descrie atunci când vorbește despre „conducători care nu știu să vorbească„.
Postarea despre meciul România – Kosovo concentrează, în doar câteva rânduri, aproape tot repertoriul de greșeli întâlnit și în celelalte mesaje ale edilului. Chiar prima propoziție conține o eroare de acord gramatical, nu doar una de tehnoredactare: „principiile olimpice ale civilizatie”. Articolul genitival „ale” cere obligatoriu forma de genitiv, „civilizației”, nu nominativul „civilizatie” — o regulă predată în gimnaziu, nu o chestiune de diacritice uitate. La aceasta se adaugă lipsa diacriticelor exact în cuvintele unde ele contează pentru sens: „Multumim” în loc de Mulțumim, „felul in care” în loc de în care, „regret ca” în loc de regret că, aceeași confuzie dintre „că” și „ca” întâlnită și în replica adresată lui Alexandru Muraru. Ghilimelele din jurul cuvântului „înteles” sunt plasate la fel de neglijent, cu semnul de închidere precedat de un spațiu fără nicio justificare tipografică.
Formularea în sine e la fel de problematică precum punctuația. Postarea pornește cu o ironie la adresa federației kosovare, „Multumim” fiind pus în ghilimele tocmai pentru a însemna contrariul unei mulțumiri, trece apoi prin disclaimerul „Fotbalul este doar SPORT!”, ajunge la un atac vag împotriva „idioților politici” (rămâne neclar dacă vizează politicieni sau pur și simplu oameni cu opțiuni politice) și, două fraze mai jos, introduce o legătură nemotivată între un eveniment petrecut la Amsterdam și meciul cu Kosovo, fără ca vreunul dintre cele două să fie explicat cititorului.
Cuvântul „Fotbalul” apare scris cu majusculă de două ori, ca substantiv propriu, deși la începutul postării „fotbal” e corect, cu literă mică — o inconsecvență minoră, dar grăitoare pentru lipsa oricărei recitiri.
Punctul culminant rămâne formularea finală, „Kar merită!”, care folosește un cuvânt inexistent în limba română, foarte probabil o variantă trunchiată a lui „Chiar merită” — exact tipul de exprimare pe care primarul o pune pe seama profesorilor și a „conducătorilor care nu știu să vorbească”.
Acesta nu este însă singurul episod care a zdruncinat imaginea discursivă a primarului. Într-un alt discurs oficial, încercând să omagieze artizanii Marii Uniri din 1918, Mihai Chirica a transformat un moment solemn într-o nouă gafă antologică: „Alexandru Ioan Cuza, regele Ferdinand, regina Maria, făuritorii urinii”, a rostit edilul, continuându-și netulburat discursul fără să își dea seama de eroare și fără a reveni pentru a se corecta.
Șirul erorilor continuă și în mediul online. Pe pagina sa oficială, primarul a scris la un moment dat despre „primul tramvai noi care v-a ajunge in Iasi”, urmat de alte erori similare, precum „doua luni v-a dura”. Mesajul a fost corectat abia după ce internauții i-au atras atenția, sugerându-i chiar să apese „tasta 1 pentru limba română” și speculând amuzați: „Gramatica, bat-o vina! Iar și-a scris singur textele”.
Nici postările despre proiecte europene nu sunt scutite de probleme. Anunțând o reușită, primarul a vorbit despre „linsule ecologice” în loc de insule ecologice, o greșeală reparată târziu, după ce cuvântul necunoscut a provocat ilaritate în rândul urmăritorilor săi.
Discursul prin care primarul Mihai Chirica a pus sub semnul întrebării competența lingvistică a profesorilor ieșeni, îngrijorat că „26% din copilașii noștri nu știu limba română” și nemulțumit că „primim proști, profesori care nu știu ei limba română”, capătă un înțeles diferit citit alături de propriile sale texte publice. Aceeași declarație vorbea despre „conducători care nu știu să vorbească”, iar primarul este, prin definiție, un conducător al cărui discurs public a produs, în ultimii ani, exact tipul de greșeli pe care le-a reproșat altora: virgule plasate la întâmplare, greșeli gramaticale de nivelul unui elev de clasa a V-a,cuvinre inventate, formulări care au stârnit ilaritatea întregii țări (”făuritorul unirii”, erori corectate abia după ce internauții au atras atenția. Luate separat, sunt scăpări care i se pot întâmpla oricui. Adunate, conturează un tipar.
Miza reală nu ține de câteva virgule greșit puse sau de o diacritică uitată, ci de credibilitatea unui discurs public. Un edil care cere dascălilor rigoare lingvistică drept condiție a dreptului de a preda ar trebui să respecte, cel puțin în comunicarea sa oficială, același standard pe care îl invocă altora. Diferența dintre ce cere primarul și ce practică rămâne, în cele din urmă, documentată chiar de propriile sale postări.
