Într-o perioadă în care reforma educației și structura examenelor naționale domină dezbaterea publică, o decizie administrativă recentă atrage critici din interiorul sistemului. Măsura de a crește norma didactică de la 18 la 20 de ore pe săptămână, alături de majorarea normelor pentru directori și inspectori, este reclamată de profesori ca având un impact negativ, în special asupra învățământului din mediul rural.
Profesorul Peter Turcuș, un observator al fenomenului educațional, a explicat într-un interviu recent mecanismul prin care această decizie complică activitatea la catedră. În școlile rurale, caracterizate prin efective mici de elevi, o creștere a normei obligă zeci de cadre didactice să predea în mai multe unități școlare pentru a-și completa orele.
Conform declarațiilor profesorului Turcuș acordate News Brașov, decizia administrativă a ignorat realitățile demografice din sate: „Adăugarea de ore la normă (de la 18 la 20 de ore pentru profesori și creșterea normelor la directori sau inspectori) a fost o idee nepotrivită. Acest lucru a afectat cel mai mult mediul rural. Acolo unde un profesor preda o oră pe săptămână, acum, prin mărirea normei și micșorarea claselor, un profesor trebuie să facă naveta în trei școli diferite în loc de două. Exact mediul care trebuia susținut a fost lovit cel mai tare”.
Datele din teren arată că lipsa profesorilor titulari în mediul rural s-a accentuat. Consecințele practice ale normei mărite includ timp extins petrecut în navetă, fragmentarea programului și o dificultate mai mare în organizarea orelor. În contextul în care statisticile oficiale indică nevoia reducerii decalajului dintre urban și rural, vocile de la catedră susțin că astfel de politici uniforme adâncesc, de fapt, inechitatea.
Suprasolicitarea profesorilor care predau discipline de examen
O altă vulnerabilitate a sistemului semnalată în discuțiile despre reforma educației vizează profesorii care pregătesc elevii pentru Evaluarea Națională și Bacalaureat (Limba Română, Matematică, Istorie, limbi moderne).
Peter Turcuș argumentează că, în cazul acestor discipline, norma ar fi trebuit redusă: „Dacă vrem o reformă, ar trebui să micșorăm normele profesorilor care predau materii de examen (Română, Matematică, Istorie, Germană) de la 20 la 16 sau 18 ore. Acești profesori au sute de lucrări de corectat, trebuie să îi arate fiecărui copil unde a greșit”.
Volumul de muncă suplimentar – evaluarea continuă și feedback-ul personalizat – crește riscul de epuizare profesională. „Volumul de muncă uriaș aduce oboseală cronică și cazuri de burnout. Avem nevoie de profesori eficienți, nu epuizați”, atrage atenția profesorul. Specialiștii în educație confirmă că un cadru didactic suprasolicitat are resurse limitate pentru adaptarea lecțiilor și pentru oferirea sprijinului emoțional necesar performanței elevilor.
Evaluarea standardizată și riscul memorării mecanice
Discuția despre modernizarea sistemului, accentuată în 2026 de provocări precum digitalizarea și inteligența artificială, atinge și metodele de testare. Turcuș critică rigiditatea testelor de antrenament și modul în care sistemul actual prioritizează memorarea.
Referindu-se la disciplina Istorie, el explică: „Avem aceleași 36 de teste de antrenament din anul 2020. Un elev care le rezolvă pe toate pe de rost va lua o notă bună pe termen scurt, dar nu înțelege fenomenul istoric în context”. Această lipsă de profunzime, avertizează profesorul, are un cost social: „De aceea avem tineri care în sondaje spun că ar alege partide de extremă dreaptă sau că pe vremea comunismului era mai bine, deși ei studiază materia. Ei învață mecanic răspunsurile, la fel ca la examenul auto, dar asta nu îi face «șoferi buni» în societate. Testele ar trebui schimbate complet de la un an la altul”.
Profesorul susține că testarea ar trebui implementată direct de Ministerul Educației, nu externalizată firmelor private, și pledează pentru o abordare pe termen lung: „O reformă nu se face direct la clasa a XII-a, ci trebuie începută cu clasa întâi, pe un ciclu complet”. Comparând cu alte sisteme, el subliniază nevoia schimbării paradigmei: „Avem rezultate slabe pentru că programa noastră nu coincide cu programa testelor PISA (…) Asta ar trebui să conteze și la noi: nu locul 1, 2 sau 3, ci faptul că elevul evoluează constant și își dezvoltă gândirea critică. Scopul școlii este să formeze cetățeni, să îi învețe pe copii să conștientizeze binele și răul”.
Criza resursei umane: Salarizarea și pregătirea practică a debutanților
Atragerea tinerilor în sistem rămâne un obstacol major. Diferența dintre salariile de început din educație și alte sectoare este vizibilă. „Este extrem de greu să mai aduci tineri în sistem din cauza problemei salariale. Un absolvent debutant primește în învățământ în jur de 4.500 de lei, în timp ce la un call center, cu un program fix de la 9 la 17 și bonusuri, poate începe de la 7.000 de lei”, declară Turcuș.
Mai mult decât aspectul financiar, profesorul identifică o problemă în formarea inițială: „A doua problemă este șocul realității: ieși de pe băncile facultății la 22 de ani și nu știi cum să gestionezi o clasă de elevi sau relația cu părinții, cursurile de pedagogie fiind adesea doar teoretice”.
Pentru a remedia această falie, Turcuș propune o schimbare structurală: „Structura facultăților ar trebui modificată: din anul întâi, studenții care vor să devină profesori să primească o bursă de sprijin și să predea săptămânal sub îndrumarea unui mentor. Astfel, la finalul facultății, ar avea deja 4 ani de experiență practică”.
În concluzie, analiza declarațiilor indică faptul că o reforma educației durabilă necesită mai mult decât modificări administrative. Problemele ridicate privind profesorii din mediul rural, normele disciplinelor de examen și formarea debutanților arată nevoia unor politici calibrate pe specificul și nevoile reale ale sistemului de învățământ.
