Într-o manevră maritimă neobișnuită, mai multe nave comerciale vizate de sancțiunile internaționale au reușit, în ultimele zile, să evite blocada impusă de Statele Unite în Strâmtoarea Ormuz. Într-un context regional tensionat, marcat de o acțiune militară americano-israeliană de șapte săptămâni împotriva Teheranului, incidentul aduce în discuție modul în care sunt aplicate restricțiile navale occidentale.
Strâmtoarea Ormuz reprezintă un nod comercial esențial, pe unde tranzitează zilnic aproximativ o cincime din consumul global de petrol. Restricționarea acestei rute are consecințe economice imediate la nivel mondial.
Conform datelor obținute de Bloomberg, navele afiliate Iranului nu au utilizat șenalul navigabil tradițional, ci au adoptat un traseu sinuos. Ruta a presupus o coborâre inițială în largul coastei Fujairah (Emiratele Arabe Unite), urmată de o deplasare spre nord-est, de-a lungul coastei iraniene. Intrarea finală în Golful Persic s-a realizat prin navigarea în proximitatea țărmului, printre insulele iraniene Larak și Qeshm.
Pentru a înțelege exact traficul maritim din ultimele 48 de ore, datele indică mișcările a patru nave distincte:
- G Summer și Hong Lu: Un transportator de gaze și un petrolier, ambele vizate de sancțiunile Washingtonului, au utilizat această rută ocolitoare, intrând în Golf printre insulele Larak și Qeshm.
- Nobler: Un transportator de produse petroliere, staționat în Golf de la începutul lunii februarie (pe durata ofensivei militare americano-israeliene). Acesta a părăsit zona de conflict folosind o tactică similară, dar navigând la sud de insula Larak.
- Alicia: Un supertanker iranian, fără încărcătură și aflat sub sancțiuni, care a pătruns în Golf cu câteva ore înaintea petrolierului Hong Lu, conform rapoartelor agenției iraniene Fars.
Discrepanțe între datele de trafic și declarațiile oficiale
Un aspect central al acestui incident este reprezentat de comunicarea oficială. Deși datele de satelit și sursele din piața de shipping internațională indică mișcările acestor nave, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a infirmat existența unei breșe în dispozitivul de securitate. Conform comunicatului de la Washington, pe parcursul celor 48 de ore de blocadă, „nicio navă nu a intrat sau a ieșit din porturile iraniene”.
Această diferență între datele furnizate de instrumentele de monitorizare a traficului maritim și declarațiile oficiale reflectă complexitatea situației din regiune. Pentru administrația americană, blocada face parte dintr-un efort de izolare a regimului de la Teheran. În paralel, presa iraniană a relatat public aceste treceri, folosindu-le ca argument pentru a demonstra capacitatea de a menține rutele comerciale active în ciuda presiunilor occidentale.
Atât timp cât navele iraniene găsesc metode de a-și exporta petrolul (direcționat în mare parte către piețele asiatice), oferta globală de țiței include și aceste volume neoficiale, ceea ce contribuie la stabilitatea prețurilor. O blocadă totală, care ar scoate brusc milioane de barili de pe piață, ar putea genera o creștere semnificativă a prețului barilului. Pentru consumatorii și mediul de afaceri din Iași, o astfel de cotație s-ar traduce prin majorarea imediată a costurilor pentru carburanți, transport și bunuri de larg consum.
