Analiză: Câte invazii rusești au marcat istoria noastră și ce ne învață incidentul dronei de la Galați

Incidentul recent în care o dronă militară a căzut pe teritoriul României, în județul Galați, a adus din nou realitatea războiului la granițele noastre. Acest eveniment generează îngrijorare justificată, dar ne obligă totodată să privim spre un tipar geografic și istoric imposibil de ignorat: expansiunea continuă a Imperiului Rus. Istoria ultimelor secole demonstrează că țările române s-au aflat constant în calea acestui tăvălug imperial, trecând prin 10 invazii rusești clare și prin trei episoade de alianță cu efecte devastatoare.

Umbra conflictului la graniță și prețul alianțelor militare

Relația spațiului românesc cu Rusia a fost definită de presiunea constantă pentru control teritorial. Documentele istorice arată că tratatele de protecție semnate cu Imperiul Rus s-au transformat adesea în simple anexe de asimilare.

Un prim exemplu relevant este anul 1711. Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, a semnat Tratatul de la Luțk cu Țarul Petru cel Mare, formând o alianță împotriva Imperiului Otoman. Rușii promiteau independența Moldovei și neamestecul în treburile interne. Armata ruso-moldoveană a fost însă înfrântă de turci în bătălia de la Stănilești pe Prut. Acest eșec militar ne-a ținut sub dominația otomană, dar ne-a salvat de la dizolvarea în Imperiul Țarist, o soartă pe care au avut-o alte popoare cu tratate similare, precum Ucraina în 1654 și Georgia în 1783.

Situația s-a repetat sub alte forme în Războiul de Independență din 1877. România s-a aliat cu Rusia împotriva turcilor, iar armata română a luptat decisiv la Plevna, salvând trupele ruse dintr-o situație critică. La finalul conflictului, Rusia a încălcat convenția semnată și a anexat sudul Basarabiei. Drept compensație pentru acest rapt teritorial, marile puteri europene au atribuit României Dobrogea.

Al treilea episod major a avut loc în Primul Război Mondial (1916-1918), când ne-am aflat în aceeași tabără cu rușii. Odată cu izbucnirea Revoluției Bolșevice, armata rusă a colapsat. Soldații ruși aflați pe frontul din Moldova au început să jefuiască satele românești, forțând armata română să intervină pentru a-i dezarma și expulza peste graniță. Acesta a fost și momentul expedierii Tezaurului României la Moscova, o bogăție națională care nu a mai fost recuperată în întregime.

Cele 10 incursiuni militare directe asupra teritoriului românesc

Lăsând la o parte aceste alianțe problematice, Imperiul Rus a invadat direct și neprovocat țările române de 10 ori. Cronologia acestor ocupații militare reflectă o politică externă bazată exclusiv pe forță:

• 1739: Trupele ruse ocupă o parte din Moldova, inclusiv orașul Iași, retrăgându-se ulterior cu dificultate.

• 1768: Rusia ocupă ambele Principate, Moldova și Valahia, în contextul unui nou război ruso-turc.

• 1787: O nouă invazie rusă are loc pe fondul conflictelor imperiale din regiune.

• 1806: Armata rusă intră din nou în țările române.

• 1811-1812: Rusia era hotărâtă să anexeze complet Moldova și Valahia. Panicați de iminenta invazie a Moscovei de către trupele lui Napoleon Bonaparte, rușii s-au grăbit să încheie pacea cu turcii. S-au mulțumit cu anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru, pe care l-au numit Basarabia.

• 1828: Teritoriul românesc suferă o nouă ocupație militară rusă.

• 1848: Invazia trupelor țariste are loc pentru înăbușirea Revoluției Pașoptiste.

• 1940: Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietică anexează din nou Basarabia.

• 1944-1945: Armata Roșie invadează teritoriul și instaurează cu forța regimul comunist, transformând România într-o anexă a imperiului sovietic pentru următoarele decenii.

Geopolitica actuală și scutul de la est

Analiza acestor evenimente istorice arată că mentalitatea conducătorilor de la Kremlin a rămas neschimbată, de la țari precum Petru cel Mare, la dictatori comuniști ca Stalin și până la liderii moderni. Logica imperialismului rus se bazează pe premisa că națiunile vecine trebuie asimilate sau ținute sub control prin forță armată.

Incidentul dronei de la Galați ne reamintește vulnerabilitatea geografică. Totuși, pentru prima oară în ultimii 300 de ani, începând cu 1991, România nu mai are graniță directă cu Imperiul Rus. Ucraina funcționează astăzi ca o barieră geopolitică și un scut defensiv pentru flancul estic al Europei. Supraviețuirea statului ucrainean reprezintă o necesitate strategică esențială pentru România, fiind singura garanție concretă că istoria celor 10 invazii militare nu se va repeta.