Tot mai mulți pacienți ajung la psiholog cu o concluzie pusă deja de ChatGPT, spune psihoterapeuta Daniela Cracan. La Focus pe Iași, ea a explicat și de ce terapia rămâne scumpă pentru mulți: la casa de asigurări, psihologia e serviciu conex, iar decontarea trece prin psihiatru.
Daniela Cracan este psiholog clinician și psihoterapeut. A terminat licența în psihologie în 2018 și masterul în 2021. A vorbit despre drumul de la sala de curs la cabinet în emisiunea Focus pe Iași, publicată pe 19 noiembrie, la invitația lui David Pavel.
Seria Focus pe Iași i-a mai avut în studio pe artista Otilia Teletin, pe etnologul Ioana Baskerville și pe rectorul UAIC, Liviu George Maha.

Daniela Cracan: pacienții vin cu diagnosticul de la ChatGPT
Întrebată cum influențează inteligența artificială felul în care gândim, Daniela Cracan a răspuns din cabinet. Spune că se întâmplă des să vină la ea oameni care și-au făcut deja o idee din discuțiile cu ChatGPT sau cu alt program de acest fel. Unii îi cer părerea despre o relație și primesc un verdict: după conversațiile trimise, relația nu pare să meargă într-o direcție bună.
Inteligența artificială devine, în cuvintele ei, „un fel de psiholog” la care omul apelează înainte să ajungă la un specialist avizat. Iar unii vin cu concluzii de care sunt foarte siguri.
„I-am spus și mi-a zis că am ADHD. Deci eu clar am ADHD, sigur am ADHD.”
ADHD, tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, nu se diagnostichează ușor, explică Daniela Cracan. Cere mai întâi o evaluare complexă. Când specialistul vede că nu e cazul, are de lucrat cu o concluzie „bine înrădăcinată și acceptată”, pentru că omul a trecut deja printr-o etapă cu inteligența artificială.
David Pavel a sugerat că oamenii apelează la ChatGPT din cauza urgenței. Psihoterapeuta crede că mai contează ceva: banii. Să pui întrebări pe ChatGPT nu costă nimic.
Terapia decontată de stat trece prin psihiatru

Daniela Cracan spune că oamenii ar trebui să poată face măcar 10 sau 20 de ședințe de consiliere psihologică fără să plătească din buzunar. Mai ales cei din medii sărace, unde cazurile sunt de multe ori mai grele, iar casa de asigurări e singura soluție.
Pentru un psiholog, colaborarea cu casa de asigurări e greu de obținut, spune ea. Cabinetul trebuie să arate ca un spațiu medical, cu sală de așteptare și grup sanitar separat. Iar pacientul nu poate veni direct.
„Psihologia este considerată un serviciu conex, nu principal. Adică oamenii nu pot veni direct la tine ca să îți fie decontată prin casa de asigurări. Trebuie să meargă prin psihiatru.”
În contractul-cadru al asigurărilor de sănătate, serviciile psihologilor apar la serviciile de sănătate conexe actului medical, care se acordă pe recomandarea unui medic. Aici apare o barieră, spune Daniela Cracan. Psihiatrul e medicul care pune diagnosticul unei tulburări și scrie rețeta. Un om cu o anxietate sau o depresie vrea, de multe ori, doar terapie, nu medicamente. Și se întreabă ce se întâmplă la serviciu dacă apare undeva că are o tulburare psihică.
Patru pacienți pe zi, altfel vine burnoutul

Prima întrebare a emisiunii a fost despre starea mentală a românilor. Răspunsul ei: „devine din ce în ce mai critic”. Oamenii se confruntă tot mai des cu anxietate, depresie, atacuri de panică și burnout. Burnoutul îl descrie ca pe momentul în care ai trecut de limitele pe care corpul și creierul le pot duce. Nu mai ai energie, nu mai ai motivație, poți ajunge să nu te mai ridici din pat. „E ca și cum s-au ars complet toate procesoarele”, spune ea.
Psihologul nu e ferit de asta. Daniela Cracan spune că a observat în practică o limită: patru persoane pe zi. Unii colegi au șase, șapte sau opt ședințe.
„Tot ce vine deja din mai mult de 4 ședințe, cum sunt unii care au 6 ședințe, 7 sau 8, deja (…) vei ajunge în burnout.”
Motivul e încărcătura. Mai ales la început, oamenii vin cu o poveste întreagă. „Oamenii vin la terapie să spună ceea ce nu au spus niciodată în viața lor”, spune Daniela Cracan. E prima dată când își dau voie să fie sinceri și „să descarce tot ce au adunat”.
Facultatea de psihologie e doar primul pas
După licență nu ești încă psiholog care lucrează singur. Licența durează trei ani, iar Daniela Cracan spune că primul an e doar o introducere în domeniu. Lucrurile devin specifice abia la master. Pentru psihologie clinică și psihoterapie, urmează masterul de profil, apoi supervizarea.
În supervizare ești „psiholog practicant”, dar lucrezi „sub aripa unui supervizor”: îi prezinți cazurile, primești sugestii și îndrumare. Ca să intri în supervizare, trebuie să ai deja activitate, la o clinică sau într-un cabinet. Apoi urmează treptele de autonom, specialist și principal. Pe tot parcursul, Colegiul Psihologilor cere, spune ea, cel puțin 10 credite pe an, din cursuri și conferințe.

Pe cele mai multe le-a aflat singură, spune ea, întrebând studenții din anii mai mari. Școlile de psihoterapie nu veneau să se prezinte la facultate. Singura prezentare de acest fel a avut-o în anul trei, de la profesorul Dafinoiu. În Iași nu erau multe formări, totul se făcea cu prezență fizică, iar pentru altele trebuia să te muți în alt oraș.
„Tot aflam pe parcurs că: a, mai trebuie să facem și asta, a, mai trebuie să facem și asta. Și se mai schimbă legislația.”
Din generația ei, spune Daniela Cracan, nu sunt multe persoane care au ajuns să practice ca psihoterapeuți sau psihologi clinicieni. Unui elev de clasa a XII-a care vrea să urmeze drumul ăsta îi spune să se pregătească pentru un proces lung și să îl ia „pas cu pas”, altfel se poate descuraja.
„Nu le atacăm. Nu scoatem sabia”

David Pavel a întrebat-o ce „puncte” atacă un psihoterapeut când are un pacient în față. Răspunsul a venit repede: „În primul rând, nu le atacăm. Nu scoatem sabia.” Planul de intervenție se construiește pe fiecare caz, după interviul clinic și observație.
În terapia cognitiv-comportamentală, pe care o consideră printre cele mai eficiente, gândurile determină emoțiile, iar emoțiile determină comportamentele. Terapeutul caută tiparele de gândire negative, iar de multe ori omul descoperă că nici nu sunt adevărate. Daniela Cracan dă exemple: generalizarea, catastrofarea. Nu e vorba, spune ea, de „un pozitivism delirant”, în care te prefaci că totul e bine când se întâmplă ceva grav.
Psihologul poate greși. De aceea există supervizarea, unde colegii pot avea alte ipoteze. Psihologii pun un psihodiagnostic, nu un diagnostic, care ține de psihiatrie. Iar în terapie nu se lipesc etichete: nu e ca și cum ai scrie ceva pe o etichetă și i-ai pune-o omului „în frunte”, spune ea. Contează și potrivirea dintre om și terapeut. Unele studii spun că relația terapeutică face 70% din succesul terapiei.
La psiholog de la 16 ani, fără acordul părinților
Emisiunea s-a încheiat cu un proiect de lege: adolescenții de la 16 ani să poată merge la psiholog fără acordul părinților. Daniela Cracan îl susține. La această vârstă, spune ea, adolescentul vrea să devină independent, iar etapa e una dintre cele mai grele.
„Cred că este o nevoie extrem de mare pentru a parcurge acest proces terapeutic la această vârstă.”
Acum, pentru un minor e nevoie de acordul părinților. Dacă părintele refuză, Daniela Cracan propune ca el să vină primul la terapie. Mulți, mai ales din generațiile mai vechi, cred încă că „trebuie să fii nebun ca să ajungi la psiholog”, spune ea. Pentru ea, terapia e pentru oricine: „Cu toții avem probleme.”
Proiectul, inițiat de parlamentari USR, a fost respins de Senat pe 28 octombrie, cu 56 de voturi pentru raportul de respingere, 18 împotrivă și 15 abțineri. Decizia finală o ia Camera Deputaților.


