Un grup de peste 40 de parlamentari aparținând AUR, SOS România, POT, alături de mai mulți aleși neafiliați, a depus la Senatul României o inițiativă legislativă care propune abrogarea pachetului normativ ce interzice organizațiile și simbolurile cu caracter fascist, legionar, rasist și xenofob, precum și negarea Holocaustului. Ora de Iași analizează prevederile proiectului, argumentele juridice invocate de semnatari și reacțiile experților în studierea istoriei Holocaustului cu privire la impactul acestui demers asupra cadrului legal și spațiului public din România.
Conform textului publicat pe pagina de internet a Senatului, inițiativa cere abrogarea a cinci acte normative fundamentale: Legea 107/2006, O.U.G. 31/2002, Legea 217/2015, Legea 157/2018 și Legea 241/2025. Inițiatorii susțin că aceste legi „încalcă flagrant Constituția”, textul propunerii legislative formulând acuzații pe mai multe paliere. Cităm, textual, din documentul depus de parlamentari:
- „În plan individual: […] anulează legitimitatea, căci neagă libertăți naturale, fără de care acordul constituțional nu mai poate fi prezumat;”
- „În plan colectiv: […] stânjenind apărarea intereselor naționale, provocând blocarea anticorpilor identitari, deci corodând suveranitatea României;”
- „În plan istoric: reprezintă o trădare a strădaniilor înaintașilor noștri, care au întărit țara, față de orice tip de acțiuni păgubitoare;”
- „În planul echității: reprezintă o favorizare selectivă pe criterii etnice, încălcând principiile de nediscriminare între cetățenii de orice etnie;”
- „În plan logic: reprezintă o circularitate absurdă, căci protejarea exclusivă a intereselor unei alte etnii, denotă prin aceste legi un exces de influență/putere a acesteia.”
- „În plan justițiar: prin formulări imprecise, oferă aparatului administrativ și juridic posibilități de interpretare arbitrară, imprevizibilă, abuzivă, tendențioasă.”
Trebuie precizat, totuși, că arhitectura legală vizată de această inițiativă – în special OUG 31/2002 și Legea 241/2025 – a depășit deja filtrul Curții Constituționale a României (CCR), magistrații respingând anterior contestațiile și confirmând conformitatea acestor norme cu legea fundamentală.
Dincolo de argumentația inițiatorilor, efectul juridic imediat al adoptării acestei propuneri ar fi abrogarea Ordonanței de Urgență 31/2002, actul normativ central în domeniu, care reglementează interzicerea „organizațiilor, simbolurilor, materialelor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război”.
Astfel, prin eliminarea art. 6 din OUG 31/2002, fapte pedepsite în prezent cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ar deveni legale:
- Negarea Holocaustului: „Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia.”
- Apologia criminalilor de război: Promovarea publică a cultului persoanelor condamnate definitiv pentru crime împotriva umanității (precum Mareșalul Ion Antonescu).
- Reabilitarea Mișcării Legionare: Reluarea utilizării simbolurilor și structurilor de tip legionar, fascist, rasist sau xenofob în spațiul public.
Avertismentul experților: un „test” pentru anul 2028
Reacțiile din partea organizațiilor care monitorizează derapajele extremiste nu au întârziat să apară. Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, a explicat pentru G4Media că miza acestui proiect nu este neapărat adoptarea sa imediată, ci testarea și pregătirea terenului politic.

„În configurația actuală a Parlamentului României, această propunere nu are nicio șansă. În același timp, citesc acest proiect legislativ ca pe un avertisment”, notează Alexandru Florian. Acesta atrage atenția că eșecul partidelor proeuropene ar putea transforma extrema dreaptă într-un actor principal în 2028, moment în care liderii totalitari ar putea deveni din nou „personaje stimabile”, marcând o „tranziție inversă spre 1989”.
La rândul său, Maximilian Marco Katz, directorul organizației Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, a subliniat greutatea istorică pe care o ignoră acest proiect:
„A trebuit să treacă 24 de ani pentru ca România să ajungă în faza în care fenomene precum antisemitismul și discriminarea religioasă și etnică sunt clasificate ca fiind incompatibile cu o societate democratică. […] Este expresia mentalității care a dăinuit în România în anii ‘30 și ‘40, atunci când a adoptat legislația antisemită care a stat la baza Holocaustului comis de regimul Antonescu – uciderea a 280.000-380.000 de evrei și 11.000 de romi.”


