Deși municipiul cunoaște o dezvoltare economică accelerată, sportul ieșean traversează o perioadă prelungită de regres, marcată de subfinanțare și rezultate modeste pe plan intern. Interviurile realizate în stradă de echipa „Ora de Iași” indică o ruptură între așteptările cetățenilor și realitatea din teren. Ieșenii reclamă managementul defectuos al cluburilor, dependența de fondurile publice și incapacitatea echipelor locale de a valorifica resursa umană din centrele universitare.
Principala problemă identificată de cetățeni este legată de modul în care sunt susținute financiar echipele locale. Performanța sportivă este strict condiționată de existența unor bugete predictibile, iar în prezent, cluburile din Iași se bazează într-o proporție covârșitoare pe alocările de la bugetul local.
Un locuitor al orașului a rezumat această situație, subliniind lipsa de interes a mediului privat pentru o finanțare sport Iași pe termen lung:
„Nu prea… nu prea este finanțat. Din păcate, nu are buget. Ca să faci un sport bun, de performanță, de calitate, îți trebuie un buget.”
Acest deficit financiar generează un contrast vizibil între statutul Iașului de pol de creștere regională și contraperformanțele sportive. Un alt cetățean a punctat exact această discrepanță demografică și sportivă:
„Oraș mare și nu-i la nivelul orașului sportul de Iași. (…) Aici e implicată primăria și, de atâția ani, văd că mai rău în jos se duce.”
Echipa de fotbal Poli Iași, sub lupa suporterilor
Criticile cele mai aspre sunt îndreptate către echipa de fotbal a orașului, aflată frecvent în dificultate competițională și financiară. Suporterii penalizează lipsa de transparență decizională și consideră că actualul model de organizare este depășit.
Lipsa rezultatelor notabile a dus la o epuizare a răbdării publicului. Un ieșean a descris starea actuală a fotbalului local în termeni categorici, abordând inclusiv problema restanțelor salariale:
„Nici măcar mediocru nu putem vorbi. Practic nu există. (…) Salarii n-au mai primit, știu, da, dar nici nu meritau la ce fotbal au jucat.”
Responsabilitatea pentru această situație este atribuită direct conducerii administrative și tehnice, publicul considerând că jucătorii execută doar ceea ce li se impune de către banca tehnică.
„E vina autorităților, e vina jucătorilor? Bineînțeles, a conducătorilor, a celor care conduc clubul. Păi, a cui să fie vina, a jucătorilor? Jucătorii fac ce spun antrenorii, antrenorii fac ce spun…” a adăugat un alt trecător intervievat.
Soluția propusă de stradă: privatizarea și retragerea banilor publici
În fața acestor blocaje, opinia publică înclină majoritar spre schimbarea formei de proprietate a cluburilor. Privatizarea echipelor și atragerea unor investitori externi sunt văzute drept singurele variante viabile pentru redresarea situației.
Întrebat dacă o echipa de fotbal Poli Iași ar trebui preluată de un finanțator privat, un suporter a răspuns afirmativ, subliniind necesitatea unui management profesionist:
„Normal, bineînțeles. (…) Ar trebui să vină să ne și conducă un cineva din afară, nu doar sportul să-l finanțeze cineva.”
Această percepție indică o lipsă de încredere în capacitatea actualelor autorități locale de a gestiona eficient entități sportive profesioniste, cetățenii preferând un model de business axat pe profit și performanță, specific mediului corporativ.
Resursa umană universitară, o oportunitate ratată
O altă vulnerabilitate a sistemului sportiv local este incapacitatea de a reține și promova tinerele talente. Iașul dispune de un bazin masiv de selecție datorită zecilor de mii de elevi și studenți, însă cluburile profesioniste aleg adesea transferurile de conjunctură în detrimentul formării pe termen lung.
Un ieșean a atras atenția asupra nevoii de a susține și alte discipline sportive, care migrează constant între eșaloane din cauza lipsei de viziune:
„Iașul are nevoie de câteva echipe mari, așa cum au fost. Și mă refer la echipa de volei a Iașului, mă refer la echipa de handbal, care migrează între prima ligă și a doua.”
Același cetățean a evidențiat paradoxul ignorării potențialului local în procesul de recrutare pentru marea performanță:
„Nu trebuia să lăsăm un botoșănean să răspundă de destinele fotbalului ieșean, când noi avem materia primă aici. Avem zeci de elevi și zeci de studenți care pot să concureze cu marile cluburi din țară și din Europa.”
