Administrația publică ieșeană suferă de o afecțiune cronică: guvernează prin campanii de fațadă, reactivate ciclic, de obicei după câte un fenomen meteorologic extrem sau în preajma unor bilanțuri de imagine. Cel mai recent „heirup” ordonat de primarul Mihai Chirica vizează, din nou, o problemă pe care municipalitatea susține că o rezolvă de aproape un deceniu: șarpantele și mansardele construite ilegal pe blocurile din oraș. Deși tonul comunicatelor oficiale sugerează o acțiune fermă și organizată, o analiză a datelor din ultimii ani scoate la iveală o incompetență statistică uluitoare și o strategie administrativă care se reduce, în esență, la simplul transfer de responsabilitate juridică de la Primărie către cetățeni.
Problema acoperișurilor improvizate nu este nici pe departe una nouă în Iași. Construite haotic în anii ’90 și 2000 pentru a masca hidroizolațiile deficitare ale blocurilor comuniste sau pentru a extinde spațiul locativ, mii de tone de lemn, tablă și izolații au fost urcate pe blocurile ieșene fără expertize tehnice, fără proiecte de rezistență și, mai ales, fără autorizații de construire. La fiecare vijelie mai serioasă, aceste structuri devin un pericol mortal pentru trecători. Răspunsul autorităților? O reluare obsesivă a acelorași recensăminte și aceleași notificări, urmate invariabil de o lipsă totală de acțiune.
O campanie reșapată: Cum s-au schimbat discursul și cifrele din 2017 până azi
Pentru a înțelege dimensiunea ridicolului administrativ, trebuie să ne întoarcem în luna august a anului 2017. La acel moment, în urma unor furtuni puternice de vară care au smuls zeci de acoperișuri, Primăria Municipiului Iași a lansat o acțiune fulger de inventariere. Rezultatele, publicate cu mare ecou în presa națională de la acea vreme, indicau un peisaj urban dezastruos: din cele 5.300 de tronsoane de bloc din oraș, inspectorii au numărat 1.079 de imobile acoperite cu mansarde și șarpante. Raportul oficial arăta că abia 10% dintre ele dețineau o autorizație de construire.
Somațiile de atunci erau categorice: „proprietarii acestor construcții ilegale vor fi somați să le expertizeze, iar cele care nu se vor putea conforma, vor fi demolate”. Un discurs de forță, menit să liniștească opinia publică.
Și totuși, ce s-a întâmplat de la amenințarea cu demolarea din 2017 până la realitatea anului 2026?
Astăzi, un comunicat proaspăt al municipalității ne informează că Poliția Locală a reluat verificările. Însă matematica din birourile Palatului Roznovanu sfidează logica. Conform noilor date prezentate de agenții Serviciului Control Urbanism, în Iași ar mai fi identificate în prezent doar 622 de construcții pe blocurile prevăzute inițial cu terasă (471 de șarpante și 151 de mansarde).
Unde au dispărut peste 450 de șarpante și mansarde din statisticile orașului? Este greu de crezut că ele au fost demolate în tăcere de către proprietari, de vreme ce orașul nu a fost martorul niciunei campanii majore de desființare a acestora, iar Primăria nu a comunicat niciodată atingerea unei asemenea performanțe urbanistice. Nici varianta intrării în legalitate în masă nu stă în picioare; procesul de autorizare retrospectivă a unui acoperiș comun necesită acordul notarial al tuturor locatarilor de pe scară, o expertiză tehnică a întregului bloc și costuri imense, fiind aproape imposibil de realizat în practică.
Situația devine de-a dreptul absurdă dacă privim spre anul de grație 2019, la jumătatea distanței dintre cele două campanii. Atunci, într-o dezbatere din Consiliul Local, o altă statistică a Primăriei vorbea despre 1.241 de șarpante și mansarde identificate, dintre care abia 153 erau autorizate.
Avem, așadar, un inventar urbanistic elastic: 1.079 de structuri în 2017, care cresc la 1.241 în 2019, pentru a se „evapora” la doar 622 în anul 2026. Această fluctuație a datelor oficiale demonstrează fie o incompetență crasă în a număra și gestiona fondul construit al orașului, fie o „coafare” deliberată a cifrelor pentru a micșora, pe hârtie, dimensiunea unui fenomen scăpat total de sub controlul autorităților.
Alibiul perfect: Transferul responsabilității civile și penale
Schimbarea la 180 de grade se observă nu doar în cifre, ci și în atitudinea conducerii Primăriei. Dacă în 2017 se flutura stindardul demolărilor forțate, mesajul din 2026 al primarului Mihai Chirica adoptă o postură empatică: „Nu vrem să pedepsim, ci să ajutăm, să colaborăm cu asociațiile de proprietari astfel încât acestea să intre în legalitate”.
În spatele acestui discurs pacificator se ascunde, însă, o realitate cinică. Prin acțiunea de identificare și notificarea asociațiilor de proprietari, municipalitatea ieșeană urmărește, de fapt, un singur obiectiv fundamental: exonerarea de orice răspundere civilă sau penală în cazul unei tragedii.
Comunicatul oficial recunoaște acest lucru fără menajamente: „Serviciul Asociații Proprietari a transmis notificări către asociaţii prin care li s-a pus în vedere să își asume întreaga responsabilitate pentru eventualele distrugeri pe care le-ar putea provoca”. Mai mult, edilul adaugă explicit: „Responsabilitatea nu este a municipalității, ci a celor care au construit”.
Din punct de vedere strict juridic, Primăria are dreptate. Proprietarii sunt responsabili pentru modificările aduse spațiilor comune. Însă, din punct de vedere administrativ și al managementului de oraș, este o abdicare totală de la rolul instituției. Primăria Municipiului Iași deține singurele instrumente legale de coerciție: Direcția de Urbanism și Poliția Locală. A permite perpetuarea timp de decenii a unor construcții ilegale, limitându-te la a trimite o simplă notificare prin care „îți iei mâinile” de pe problemă, echivalează cu o capitulare în fața haosului urbanistic.
Certificatul de intrare în legalitate este, în majoritatea cazurilor, un miraj. O asociație de proprietari formată din pensionari cu venituri modeste nu va strânge niciodată miile de euro necesare pentru un proiect tehnic complex care să ateste că structura de rezistență a unui bloc construit în 1970 poate suporta încărcarea dinamică a vântului asupra unei șarpante grele de câteva tone. Astfel, lucrurile rămân blocate într-o zonă gri: asociațiile sunt notificate, primăria și-a acoperit spatele cu un document semnat de primire, iar acoperișurile rămân la fel de nesigure.
Furtunile nu citesc somații: Un pericol iminent
Consecințele acestei stări de apatie birocratică sunt vizibile cu ochiul liber ori de câte ori Administrația Națională de Meteorologie emite o avertizare de vânt puternic. Arhiva recentă a incidentelor este grăitoare. În aprilie 2025, în urma unei vijelii puternice care a măturat județul, echipajele ISU au intervenit după ce copaci și elemente de construcție au căzut peste mașini chiar în municipiul Iași. Anterior, iarna și primăvara au adus episoade similare, inclusiv în zona metropolitană (cum a fost acoperișul smuls parțial la Tomești, unde s-a evitat la milimetru o tragedie pe căile de acces).
Structurile de lemn neautorizate sunt putrezite, elementele de prindere în planșeul de beton (adesea realizate „pe genunchi” cu materiale de proastă calitate) au cedat în timp, iar panourile de tablă reprezintă veritabile pânze de vapor în bătaia vântului. Fiecare furtună transformă aceste mansarde ilegale într-o ruletă rusească pentru pietonii sau autoturismele din preajma blocurilor.
Un oraș care aspiră la statutul de capitală regională modernă și pol de inovație nu poate fi guvernat prin campanii anuale de tras un semnal de alarmă care se sting imediat ce iese soarele. Notificarea cetățenilor reprezintă doar primul pas dintr-un proces. Până când Primăria Iași nu va demonstra voință politică pentru a demola efectiv primele structuri dovedite a fi un pericol public iminent — arătând că legea este aceeași pentru toți — campaniile de tipul „numărăm șarpantele ilegale și vă dăm un sfat” vor rămâne o simplă gargară administrativă. Un exercițiu prin care, pe hârtie, zeci de acoperișuri periculoase pur și simplu dispar, dar în realitate stau gata să cadă la prima pală de vânt.
