O dezbatere lansată recent în mediul online de o educatoare a generat reacții împărțite atât din partea cadrelor didactice, cât și a părinților, readucând în atenție problema limitelor dintre comunicarea cu familia și dreptul la imagine al preșcolarilor. Întrebarea centrală a vizat obligativitatea realizării și transmiterii de fotografii zilnice cu activitatea copiilor, o practică solicitată de tot mai mulți părinți, folosind telefoanele personale ale educatorilor.
Potrivit legislației în vigoare și fișei postului, cadrele didactice nu au obligația de a fotografia copiii în timpul programului educațional. Mai mult, reprezentanții grădinițelor și unii juriști atrag atenția asupra regulilor stricte privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR).
„Nu numai că nu este obligatoriu, este și interzis”, a subliniat Alexandru Bajdechi în cadrul dezbaterii, referindu-se la prevederile legale stricte privind consimțământul și prelucrarea datelor.
Presiunea părinților și limitele comunicării
În secțiunea de comentarii a postării inițiale, opiniile sunt divizate. Mai multe cadre didactice susțin că solicitările zilnice pentru fotografii reprezintă o presiune suplimentară, iar utilizarea telefoanelor personale în acest scop nu este prevăzută în normele de lucru.
„Nu aveți nici o obligație. Încercați sa impuneți putin respect in fața părinților că altfel o să tot fie tot felul de pretenții absurde”, a comentat Mariana Vasile.
Ana Maria Nacu, o altă voce din rândul cadrelor didactice, a subliniat provocările gestionării unei grupe numeroase: „Doamnă, nu erați obligată să faceți poze nici dacă aveați telefon de serviciu, este strict alegerea dumneavoastră dacă doriți să faceți părinților acest «moft»… habar nu aveți câtă muncă depune un cadru didactic, cu atât mai mult un educator, într-o grupă cu 25+ copii de 3-5 ani.”
Pe de altă parte, anumiți părinți, dar și unele cadre didactice, consideră că trimiterea periodică a fotografiilor este o modalitate de a liniști familiile, mai ales în perioada de acomodare a copiilor.
Andreea Dinu, cadru didactic și mamă, a explicat: „Nu aveti nicio obligație sa faceti sau sa puneti poze. Dar ca mama, va rog sa o faceți. E tare plăcut si linistitor sa ne vedem copiii si atunci cand suntem departe de ei… Vă mulțumim, dacă vă rupeți puțin din timp și ne arătați din activitățile copiilor.”
La rândul său, Nicoleta Dima a relatat practica din unitatea sa: „La noi fac poze aproape în fiecare zi şi le trimit vinerea. Cu grupa toată, cu copiii la joacă, la activitate didactică. Vorbesc ca mamă, nu ca educator. Contează mult pentru noi să îi vedem pe copii concentraţi la o activitate sau că sunt veseli în grupa lor de copii.”
Unii educatori au menționat că au găsit soluții de compromis, alegând să trimită fotografii o dată pe săptămână sau la finalul unui modul educațional. „Pun la sfârșit de modul cateva fotografii. Nu sunt obligata (nu exista obligatie legala), dar o fac ca sa nu existe discutii…”, a precizat Izabelle Bacioiu.
Poziția instituțiilor: Protecția imaginii și limitele camerelor de supraveghere
Ca răspuns la întrebarile adresate de Ora de Iași unitatății de învățământ preșcolar Angelkids, aceasta a subliniat importanța unui echilibru între transparență și respectarea intimității.
„Rolul educatorului este, înainte de toate, să fie prezent în mijlocul copiilor… Calitatea unei zile de grădiniță nu se măsoară în numărul imaginilor primite de familie. Uneori, cele mai importante momente sunt tocmai cele care nu pot fi surprinse într-o fotografie”, au declarat reprezentanții unității.
Aceștia insistă asupra responsabilității privind protecția datelor: „O fotografie sau o înregistrare video în care un copil poate fi identificat reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal… Atunci când prelucrarea se bazează pe consimțământ, acesta trebuie să fie exprimat în cunoștință de cauză.”
Dezbaterea a atins și subiectul camerelor de supraveghere cu acces live pentru părinți. Reprezentanții grădiniței clarifică distincția legală: conform Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023, „sistemele trebuie să fie configurate cu circuit închis, fără a permite configurarea sau accesul din afara unității de învățământ”. Accesul la înregistrări se face exclusiv în baza unei cereri scrise aprobate de director.
„Așadar, trebuie să facem o distincție clară între solicitarea justificată de vizualizare a unei secvențe video, în urma unui incident, și transmiterea în direct a activității zilnice dintr-o grupă către numeroși utilizatori”, subliniază reprezentanții instituției, atrăgând atenția că „o cameră instalată într-o sală de grupă nu surprinde exclusiv copilul unei anumite familii”, existând riscul încălcării intimității celorlalți preșcolari în momente de vulnerabilitate.
