Actrița Rodica Mandache a analizat recent legătura sa cu Iașul, într-un interviu acordat postului Radio România Cultural. Discuția a evidențiat etapele formării sale profesionale pe scena locală și a oferit o perspectivă de ansamblu asupra evoluției urbane și culturale a municipiului. Dincolo de detaliile biografice, declarațiile actriței aduc în prim-plan două teme recurente pentru administrația și societatea ieșeană: vulnerabilitatea patrimoniului istoric și contrastul dintre monumentele emblematice și actuala expansiune imobiliară din zona centrală.
Cu o activitate de peste șase decenii în teatru și film, Rodica Mandache a debutat și s-a format în sistemul teatral ieșean. În evaluarea sa, instituția locală a funcționat mereu la un standard academic, actrița respingând eticheta de „teatru de provincie” adesea asociată scenelor din afara Capitalei.
„La Iași nu erau decât actori mari. Nu pot să spun, știi, am fost într-un teatru de provincie. Nu, am fost într-un teatru academic înainte de a ajunge în București. Provincia are o codiță de peiorativ. Aici erau uriași”, a explicat actrița.
Mărturia sa documentează și starea infrastructurii culturale post-1989. Rodica Mandache amintește de perioada îndelungată în care clădirea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” a prezentat un risc seismic și de degradare major, înainte de finalizarea lucrărilor de consolidare și restaurare:
- Riscul de colaps: Actrița menționează că, timp de aproximativ șapte ani după Revoluție, a existat o temere constantă privind o posibilă prăbușire a clădirii istorice.
- Elementele de patrimoniu: Cortina originală a teatrului este menționată ca un element de continuitate istorică, păstrat intact de-a lungul deceniilor, încă de la primele interacțiuni ale actriței cu instituția (în jurul vârstei de 3-4 ani).
Palatul Culturii și presiunea dezvoltării urbane în centrul istoric
Un alt reper al analizei sale este Palatul Culturii. În perioada de dinainte de 1990, clădirea nu funcționa exclusiv ca un complex muzeal, ci găzduia și principala bibliotecă a orașului (actuala Bibliotecă Județeană „Gheorghe Asachi”).
„Când eram copil, la Palatul Culturii era marea bibliotecă a Iașiului. Palatul asta însemna, cutia cu daruri, cu haruri. Tot la palat erau carnavaluri. Palatul a rămas la fel și acum ca și atunci”, a declarat Rodica Mandache.
Trecând de la memoria istorică la peisajul urban contemporan, observațiile actriței converg cu realitatea densificării accelerate a zonei centrale a Iașului. Ea constată modificarea radicală a arealului din jurul monumentului istoric, din cauza noilor proiecte arhitecturale și de business: „Din păcate l-au înădușit cu clădiri noi. Dacă îl lăsau puțin mai aerisit era mai bine, dar e bine și așa. Este la fel de frumos, nu a îmbătrânit deloc”. Această observație confirmă public preocupările societății civile locale privind dezvoltarea ansamblurilor imobiliare în proximitatea zonelor de protecție istorică.
Iașul ca centru universitar și generator de valori naționale
Stabilită de decenii în București, dar deținând titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași, actrița a evaluat și rolul istoric al orașului pe harta națională. Argumentația sa se bazează pe capacitatea dovedită a mediului ieșean de a forma și exporta personalități marcante, de la literatură (Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Topârceanu, Mihail Sadoveanu) la artele spectacolului.
„Lista cu cei care cu adevărat au pornit de la Iași este foarte lungă. Toți au scris despre oraș ca despre ceva sfânt. Și ăsta e adevărul, că e un oraș academic și un oraș sfânt”, a punctat aceasta. Concluzia actriței definește Iașul nu doar prin infrastructura sa culturală, ci și prin capacitatea sa de a asimila și dezvolta profesional tinerii: „Suntem patetici poate atunci când vorbim despre oraș. Iașiul este ca un uriaș care te acceptă, te iubește și te ajută să nu îmbătrânești”.
