Lansarea proiectului „România Imună” sub egida Administrației Prezidențiale a generat reacții critice imediate din partea societății civile și a experților în securitate informațională. În centrul dezbaterii se află modul în care instituția prezidențială a ales să abordeze fenomenul dezinformării, implicând într-un rol de coordonare actori din mediul privat, o decizie care, potrivit lui Răzvan Petri, politolog și activist, reprezintă o abatere periculoasă de la bunele practici în materie de siguranță națională.
Răzvan Petri atrage atenția asupra metodologiei din spatele studiului prezentat la Cotroceni, pe care o consideră improprie pentru o temă de importanță strategică.
„A fost prezentat cu fast un studiu cu metodologie inexistentă sau incertă care duce în ridicol demersuri legitime de a cuantifica amploarea fenomenului de dezinformare. Studiile serioase, cu metodologie și date adunate pe perioade lungi, au fost ignorate, în timp ce un demers care pare PR cap-coadă se erijează în inițiativa care ne va proteja de dezinformare”, a declarat Răzvan Petri, subliniind lipsa de claritate conceptuală a inițiativei.
Riscul externalizării siguranței naționale
Unul dintre punctele cele mai sensibile ale analizei sale vizează rolul mediului de afaceri în cadrul acestui proiect. Petri susține că, deși consultarea sectorului privat este legitimă, coordonarea eforturilor de combatere a dezinformării trebuie să rămână un apanaj exclusiv al statului.
„Demersurile de combatere a dezinformării NU pot și NU trebuie să fie coordonate de mediul privat și NU au voie să fie ‘for profit’. Statul are obligația de a asigura diversitatea experților și dezbaterea onestă. Inițiativele private nu sunt supuse presiunii publice și urmăresc, legitim, profitul. Cum putem să ne asigurăm că mediul privat va avea tot timpul interesul public în vedere, chiar și atunci când contravine celui privat?”, întreabă Petri.
Politologul avertizează că externalizarea acestor servicii esențiale către actori privați riscă să slăbească „state capacity” – capacitatea statului de a acționa independent. „Dacă cumva privatul se retrage, statul rămâne descoperit. Siguranța națională nu poate și nu trebuie privatizată”, mai punctează acesta.
Modelul Republicii Moldova ca standard de referință
Comparând inițiativa de la Cotroceni cu practicile regionale, Răzvan Petri oferă exemplul Republicii Moldova, considerat un succes în materie de comunicare strategică (STRATCOM).
„Putem construi un scut împotriva dezinformării doar dacă ne orientăm către un demers instituțional/legal transparent, onest, care să construiască un STRATCOM pe modelul din Moldova, cel mai de succes exemplu din regiune. Acest STRATCOM ar trebui să aducă la masă toți actorii, dar sub coordonarea statului, ca o problemă de siguranță națională, nu de comunicare și PR”, explică Petri.
Cauzele structurale, rămase în afara agendei
Un alt argument critic adus de Petri se referă la faptul că proiectul „România Imună” ignoră „cauzele adânci” ale neîncrederii populației în sursele oficiale. Politologul susține că dezinformarea prosperă pe fondul unor probleme structurale nerezolvate, care nu au fost tratate în discursurile de la lansarea proiectului:
- Inegalitățile socio-economice și decalajele de dezvoltare;
- Lipsa de transparență instituțională;
- Reprezentativitatea politică limitată;
- Eșecul politicilor educaționale.
În opinia lui Răzvan Petri, focusul aproape exclusiv pe „costurile economice ale dezinformării pentru companii” și pe narațiuni precum privatizarea post-1989 transformă acest proiect într-un instrument cu o agendă îngustă, mai degrabă decât într-o strategie comprehensivă de securitate națională, concluzionând sec: „Trist. Acesta nu este un demers serios sau util”.
