Armenia și Kazahstanul, aliați tradiționali ai Moscovei, își diversifică accelerat relațiile externe pentru a reduce dependența istorică de Rusia. O analiză realizată de publicația TVP World arată că, deși influența rusă rămâne semnificativă în Caucaz și Asia Centrală, Kremlinul pierde treptat exclusivitatea strategică pe care a deținut-o timp de decenii în politica și economia acestor regiuni.
Schimbarea de paradigmă este vizibilă în special în cazul Armeniei, unde pierderea controlului asupra regiunii Nagorno-Karabah în toamna anului 2023 a generat o reevaluare majoră a politicii externe. După ce forțele azere au preluat teritoriul pe fondul a ceea ce Erevanul a considerat a fi o reacție insuficientă a forțelor ruse, premierul Nikol Pașinian a catalogat drept o „greșeală strategică” delegarea securității naționale către un singur partener.
În consecință, Armenia și-a suspendat participarea în Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) – alianța militară dominată de Moscova – și s-a reorientat spre achiziția de armament din state precum Franța și India. Totodată, liderul armean a confirmat demararea pregătirilor pentru depunerea cererii oficiale de aderare la Uniunea Europeană, declarând public că ar saluta o eventuală decizie a OTSC de a exclude țara sa din alianță.
„Politica de portofoliu” a Kazahstanului
Spre deosebire de Erevan, Kazahstanul abordează o tranziție mult mai precaută, definită de experta Jennifer B. Murtazashvili de la Fundația Carnegie drept o „politică de portofoliu”. Președintele Kassym-Jomart Tokayev, a cărui putere internă a fost recent consolidată prin victoria partidului său (peste 70% din voturi la recentele alegeri parlamentare), alege să mențină parteneriatele vitale cu Rusia. Astana rămâne membră a OTSC și a Uniunii Economice Eurasiatice, colaborează cu gigantul Rosatom pentru prima sa centrală nucleară și depinde de infrastructura rusă pentru tranzitul a peste 80% din exporturile de petrol.
În paralel, însă, statul central-asiatic își extinde constant opțiunile. Kazahstanul poartă discuții cu China pentru construirea unei a doua centrale nucleare, investește în Coridorul Mijlociu Transcaspic – rută comercială de tranzit către Europa – și aprofundează dialogul diplomatic cu Occidentul. Independența decizională a Astanei s-a manifestat și în raport cu războiul din Ucraina: Kazahstanul a refuzat să recunoască anexările teritoriale rusești, iar Tokayev a propus recent înghețarea conflictului, o inițiativă respinsă imediat de Vladimir Putin.
Alternative la influența exclusivă a Moscovei
Analistul Thomas de Waal de la Carnegie Europe explică, în materialul citat, că aceste evoluții nu indică dispariția Moscovei din regiune, ci faptul că „Rusia își pierde monopolul virtual”. Un indicator al acestei schimbări a apărut recent în sectorul energetic: pe fondul avarierii rafinăriilor rusești în urma atacurilor ucrainene, Moscova a analizat varianta expedierii țițeiului său pentru a fi procesat în instalațiile din Kazahstan, stat pe care anterior îl trata exclusiv ca pe o extensie a propriei economii.
Conform analizei TVP World, atracția statelor din regiune către Uniunea Europeană se menține puternică, în ciuda provocărilor interne ale blocului comunitar. Bruxelles-ul reprezintă o sursă vitală de investiții și o opțiune geopolitică de echilibru, esențială pentru țările care caută să își asigure alternative reale la dependența de o singură mare putere.
