Cetățenii islandezi sunt chemați sâmbătă, 29 august, la urne pentru a decide, prin referendum, dacă guvernul de la Reykjavik va relua negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, suspendate de peste un deceniu. Miza votului nu este aderarea imediată, ci acordarea unui mandat politic executivului pentru a discuta condițiile unei eventuale integrări, în contextul în care sondajele indică o cursă extrem de strânsă, cu ambele tabere aflate la egalitate, arată datele presei internaționale.
Islanda a depus inițial cererea de aderare la UE în 2009, pe fondul crizei financiare globale care a afectat grav sistemul bancar și moneda națională. Negocierile oficiale au început în 2010 și au avansat rapid, favorizate de faptul că Islanda, ca membră a Spațiului Economic European (SEE) și a spațiului Schengen, aplică deja o proporție semnificativă din legislația comunitară privind libera circulație.
Până în 2013, când noul guvern a decis înghețarea negocierilor, 27 de capitole fuseseră deschise, dintre care 11 închise provizoriu. Domeniile cele mai complexe, precum agricultura și pescuitul, nu fuseseră încă soluționate.
Actualmente, economia islandeză este strâns conectată cu piața europeană. Potrivit datelor Statistics Iceland, UE reprezintă cel mai mare partener comercial al țării, acoperind 53,6% din totalul comerțului cu bunuri în 2025 și absorbind 66,5% din exporturile islandeze. Tabăra pro-europeană argumentează că, deși Islanda implementează regulile pieței unice, nu are drept de vot în formularea acestora la Bruxelles.
Pescuitul, principalul punct nevralgic
Subiectul sensibil care domină dezbaterea internă rămâne sectorul pescuitului, considerat esențial pentru independența economică a țării. Produsele marine au constituit aproape 40% din valoarea exporturilor de bunuri în anul precedent.
În prezent, fiind în afara politicii europene comune în domeniul pescuitului, Islanda deține controlul exclusiv asupra resurselor și apelor sale. O reluare a negocierilor cu UE ar impune discutarea acestui sistem. Conform analiștilor citați de Reuters, problema este percepută de populație nu doar din perspectivă economică, ci și ca o chestiune de suveranitate națională, având rădăcini istorice în disputele teritoriale maritime din secolul trecut.
Spre deosebire de perioada 2009-2013, contextul geopolitic actual joacă un rol major în campania pentru referendum. Războiul din Ucraina, competiția strategică din regiunea Arcticii și securitatea infrastructurii submarine au modificat percepția asupra vulnerabilității Islandei.
Deși este membru fondator al NATO din 1949 și beneficiază de un acord de apărare cu Statele Unite, Islanda nu dispune de forțe armate proprii. Poziția sa geografică strategică în Atlanticul de Nord face ca ancorarea europeană să fie privită de o parte a societății ca o garanție suplimentară de securitate.
O coaliție guvernamentală divizată
Referendumul are loc pe fondul unui compromis în cadrul actualei coaliții de guvernare, formată în 2024. Executivul reunește partide cu poziții divergente: Alianța Social-Democrată și Partidul Reformei susțin reluarea negocierilor, în timp ce Partidul Poporului se opune aderării. Acordul de coaliție a prevăzut transferarea deciziei către cetățeni.
Susținătorii taberei „Da” argumentează că votul de sâmbătă va permite doar clarificarea condițiilor pe care Islanda le poate obține de la Bruxelles, decizia finală urmând să fie luată printr-un nou referendum. În schimb, oponenții avertizează că redeschiderea discuțiilor ar genera o presiune ireversibilă către aderare, periclitând interesele naționale în sectoare strategice.
Sondajele recente indică un electorat puternic polarizat. Un studiu sociologic menționat de Reuters arată o egalitate perfectă între cele două tabere, cu câte 46% din intențiile de vot, în timp ce 8% dintre alegători se declară indeciși, prezența la urne fiind considerată factorul decisiv.
