Un elev de clasa a VII-a din România ajunge să aibă un program școlar de 33 de ore pe săptămână, un volum de muncă similar cu cel al unui adult angajat cu normă întreagă. Situația, care elimină timpul necesar pentru odihnă și dezvoltare personală, a fost reclamată de Zoe Costin, profesoară pentru învățământ primar și părinte, într-un material de opinie publicat pe platforma educațională Edupedu.
Potrivit cadrului didactic, cele șase sau șapte ore petrecute zilnic la școală reprezintă doar o parte a programului zilnic. Acestora li se adaugă, în mod constant, temele, proiectele și pregătirea lecțiilor pentru a doua zi. La supraaglomerarea orarului contribuie și disciplinele opționale care, deși atractive la prima vedere, reprezintă o sarcină suplimentară.
„Scriu ca părinte al unui copil de clasa a VII-a. Privind programul lui de 33 de ore pe săptămână, mă întreb simplu: când mai are timp să fie copil?”, a declarat autoarea în articolul semnat pentru Edupedu.
Paradoxul sistemului: multe materii, dar evaluare doar la două
Un alt factor care accentuează epuizarea elevilor de gimnaziu este presiunea examenelor naționale. Cadrul didactic atrage atenția asupra unui paradox al sistemului de învățământ: deși programa școlară impune studiul a numeroase materii, admiterea la liceu depinde fundamental doar de rezultatele obținute la disciplinele Limba Română și Matematică.
Această discrepanță îi împinge pe părinți să caute timp suplimentar pentru meditații sau pregătire individuală, încărcând și mai mult programul tinerilor.
„Așa că noi, părinții, ajungem aproape disperați să mai găsim în această săptămână aglomerată câteva ore pentru pregătire. Pentru note foarte mari. Pentru acea siguranță pe care credem că i-o poate oferi un loc la liceul dorit”, subliniază Zoe Costin.
Profesoara precizează că vârsta de 13-14 ani este o perioadă critică pentru dezvoltarea adolescenților. „Are nevoie de somn, mișcare, prieteni, pasiuni și, da, de timp în care să nu i se ceară nimic”, a punctat aceasta.
Din cauza lipsei de timp liber neprogramat, activități esențiale pentru echilibrul emoțional și fizic, precum sportul, lectura de plăcere, muzica, robotica sau simpla interacțiune cu prietenii, sunt treptat abandonate. În lipsa acestora, concluzionează autoarea materialului de pe Edupedu, „dispare timpul în care copilul ar fi putut să descopere cine este, nu doar ce notă poate obține.”
