UMF Iași a atribuit pe 21 octombrie, fără licitație, un contract de 650.000 de lei pentru extinderea platformei software care ține evidența studiilor preclinice ale universității. Firma care a luat banii, Giros Company, are trei angajați, iar obiectul ei principal de activitate este comerțul cu echipamente de birou.
Procedura folosită se numește negociere fără publicare prealabilă. Este varianta la care ajunge o instituție atunci când consideră că, din motive tehnice sau din cauza unor drepturi exclusive, un singur operator poate executa contractul. Nu se publică anunț de participare, nu se depun oferte concurente, iar prețul se stabilește la masa negocierii.
Ce a cumpărat universitatea cu 650.000 de lei
Contractul acoperă „faza 2” a unui sistem informatic pe care universitatea îl folosește deja, un ERP cu modul de management al studiilor clinice. Extinderea urmează să acopere întregul ciclu de viață al unui studiu preclinic, de la proiectarea protocolului până la raportarea rezultatelor.
Studiile preclinice sunt etapa dinaintea testării pe oameni: se lucrează pe culturi celulare și pe modele animale, iar fiecare pas trebuie înregistrat într-un format pe care autoritățile de reglementare îl pot audita ani mai târziu. De aici vine nevoia unei platforme care ține evidența protocoalelor, a probelor și a rezultatelor.
Anunțul de atribuire a fost publicat pe 22 octombrie, la o zi după semnarea contractului.
Motivul invocat: drepturi exclusive asupra soluției
În documentația depusă, universitatea explică de ce nu a organizat o licitație: soluția software existentă este protejată prin drepturi exclusive, inclusiv de proprietate intelectuală, iar faza a doua o extinde, nu o înlocuiește. Prin urmare, susține instituția, numai operatorul care deține drepturile asupra platformei poate executa lucrarea.
Legislația achizițiilor publice permite această procedură exact în asemenea situații. Efectul practic este însă că prețul fazei a doua nu a fost testat de piață: nu a existat nicio altă ofertă cu care să fie comparat.
Mecanismul are un nume în literatura achizițiilor publice: dependența de furnizor. Prima achiziție se face în competiție, la un preț format de piață. Odată instalată soluția, orice extindere ajunge la același furnizor, pentru că mutarea la altul ar însemna înlocuirea întregului sistem. Faza 1 a platformei a fost cumpărată anterior tot de la Giros Company.
Firma cu trei angajați care a luat contractul de la UMF Iași
Giros Company SRL este înregistrată cu codul CAEN 4666, comerț cu ridicata al altor mașini și echipamente de birou. Pentru 2025, firma a depus la ANAF un bilanț cu o cifră de afaceri de 5.142.651 de lei, un profit net de 554.955 de lei și trei salariați.
Raportat la aceste cifre, contractul reprezintă 12,6% din cifra de afaceri a firmei pe un an întreg. Numărul mic de angajați nu este, prin el însuși, o problemă: în software, livrarea se face frecvent cu subcontractori sau cu dezvoltatori colaboratori. Rămâne însă distanța dintre obiectul declarat de activitate, comerțul cu echipamente de birou, și natura contractului, o platformă de management al cercetării.
650.000 de lei, atribuiți fără anunț de participare, pentru extinderea unui sistem cumpărat tot de la acest furnizor.
Ce urmează
Anunțurile de atribuire prin negociere fără publicare prealabilă pot fi contestate la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor de orice operator economic care se consideră vătămat. Până acum nu a fost publicată nicio contestație pe această procedură.
Universitatea derulează în paralel și alte investiții. Una dintre ele, proiectarea pentru refacerea esplanadei din fața instituției, a strâns 29 de firme în competiție, la capătul opus față de contractul de software atribuit fără concurență. Documentele ambelor proceduri sunt publice în SICAP.
