Dosarele justiției: Închisoarea din inima Copoului. Cum ține pe loc un deviz de 180 de milioane de euro eliberarea celei mai râvnite zone din Iași

În ultimii ani, soarta Penitenciarului de Maximă Siguranță Iași a generat o falie adâncă între nevoile de dezvoltare urbanistică ale comunității și realitățile financiare ale Ministerului Justiției. Amplasată pe strada Dr. Vicol nr. 10, în mijlocul celei mai râvnite zone rezidențiale și universitare a orașului, unitatea de detenție a devenit subiectul central al unui blocaj administrativ.

În timp ce politicienii locali și societatea civilă cer cu insistență relocarea, invocând reparația unei erori urbanistice istorice, statul român pune pe masă cifre seci: construirea unei închisori noi de la zero depășește 100 de milioane de euro, sumă care transformă orice intenție de mutare într-o iluzie pe termen scurt. 

Bătălia pentru metri pătrați și blocajul din Consiliul Local

Discuțiile privind viitorul instituției s-au acutizat spre finalul anului 2021, atunci când Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a forțat aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) care viza nu mutarea, ci extinderea masivă a unității chiar pe dealul Copoului.

La acel moment, conducerea penitenciarului solicita dublarea suprafeței construite. Dintr-un total de peste 53.000 de metri pătrați deținuți de stat în acea zonă, doar aproximativ 22% este ocupat efectiv de clădiri. PUZ-ul propunea extinderea zonei edificabile la aproape 24.000 de metri pătrați, prin ridicarea unor noi pavilioane de detenție cu regim de înălțime de până la 20 de metri (echivalentul unui bloc cu 5-6 etaje), care ar fi crescut capacitatea cu aproximativ 600 de locuri.

Proiectul a generat o reacție vehementă din partea societății civile și a mediului politic. O petiție civică intitulată „Stop extinderii Penitenciarului Iași în Copou!” a strâns rapid susținere, argumentând că alocarea de fonduri publice pentru betonarea suplimentară a Copoului este „o gravă eroare urbanistică” ce ar permanentiza o decizie luată inițial de regimul comunist în anii ’50. Sub presiunea publică și a liderilor locali, proiectul de extindere a fost blocat în Consiliul Local Iași.

Printre cei mai vocali susținători ai relocării s-a numărat deputatul Alexandru Muraru, președintele PNL Iași, care a inițiat o serie de interpelări parlamentare către Ministerul Afacerilor Interne (2021) și, ulterior, către Ministerul Justiției (2023).

Într-un document oficial adresat ministrului Justiției de la acea vreme, Alina Gorghiu, parlamentarul ieșean a rezumat clar problema de fond a comunității:

„Penitenciarul Iaşi este situat într-un amplasament care se află în intravilanul municipiului Iaşi, într-o zonă preponderent de locuire. Este înconjurat de locuințe individuale și cartiere de locuinţe colective şi se află în proximitatea unităților de învăţământ universitar. Această situație ridică numeroase preocupări cu privire la siguranța și bunăstarea locuitorilor, precum şi cu privire la adecvarea spațiului pentru activitatea specifică.”

Soluția avansată dinspre planul politic local este mutarea unității la o distanță rezonabilă de oraș (15-20 km), eliberând astfel un teren cu un potențial uriaș de dezvoltare pentru comunitate.

Realitatea din teren: Cifrele din spatele gratiilor

Totuși, mutarea unei închisori de maximă siguranță nu este o simplă operațiune logistică. Răspunsul formulat de Ministerul Justiției la interpelările primite dezvăluie o realitate administrativă și financiară complicată, bazată pe următoarele coordonate statistice:

• Supraaglomerarea acută: Capacitatea legală a Penitenciarului Iași este de 409 locuri, însă unitatea custodiază în prezent peste 630 de deținuți (în regim de maximă siguranță și închis).
• Costurile mutării: O închisoare nouă, la standarde europene (capacitate 500-700 locuri), necesită un teren de 10-12 hectare și o investiție estimată de Guvern între 100 și 140 de milioane de euro, având un orizont de execuție de 5-6 ani.

• Opțiunea Cristești (Holboca) – singura variantă viabilă pe hârtie: În urma evaluării mai multor amplasamente din Zona Metropolitană, Ministerul Justiției a păstrat în „analiză amănunțită” o singură opțiune: un teren de 27 de hectare în satul Cristești, situat la circa 20 km de Iași. Deși locația oferă avantaje clare (teren plat, zonă izolată, utilități apropiate), experții penitenciarului au identificat vulnerabilități logistice majore: existența unei căi ferate (ce impune construirea unui pasaj pentru a evita blocajele de tranzit), distanța mare față de instanțe, spitale și IPJ (17 km), precum și timpii de reacție crescuți în cazul unor urgențe. Alte propuneri, precum terenuri din Piatra Neamț, comuna Victoria sau o altă parcelă din Holboca, au fost excluse. Deși în februarie 2024 Guvernul a aprobat un memorandum care pune bazele relocării unităților de detenție în afara zonelor urbane, finanțarea necesară rămâne inexistentă în acest moment.

• Investițiile actuale: Din lipsa perspectivei unei mutări rapide, statul continuă să îngroape bani în actualele clădiri. Peste 4 milioane de lei au fost alocați recent pentru consolidarea și modernizarea vechiului Pavilion A (grav afectat seismic în trecut) și pentru modernizarea sectorului de vizite.

A existat o tentativă istorică de relocare. Prin HG 672/2012, Penitenciarul Iași a primit în administrare 20 de hectare în zona Văleni (județul Neamț), la 130 km de Iași. Ministerul Justiției a recunoscut însă că varianta a eșuat din cauza distanței enorme față de instanțele de judecată ieșene, care ar fi explodat costurile de transfer, și din cauza imposibilității de a reloca angajații (foarte mulți aflându-se oricum în prag de pensionare).

De ce se opune sindicatul relocării

În contrast cu viziunea politicienilor și a urbaniștilor, angajații din sistem văd lucrurile complet diferit. Într-un manifest publicat de Sindicatul Independent al Funcționarilor Publici cu Statut Special din Penitenciarul Iași, aceștia au apărat rămânerea în oraș.

Argumentele sindicaliștilor sunt pur practice și sociale. Ei atrag atenția că privarea de libertate presupune izolarea de societate, dar nu transferarea deținuților „într-un loc pustiu”. Personalul invocă accesul facil la instanțele de judecată (în 2017, unitatea a prezentat la instanțe peste 13.000 de deținuți), apropierea de rețeaua de sănătate publică vitală pentru bolnavii cronici din sistem, precum și accesul familiilor – deseori defavorizate economic – care ar fi private de dreptul la vizită dacă instituția ar fi mutată în afara zonei metropolitane.

Ce urmează pentru „gaura neagră” din Copou

Situația actuală reprezintă un impas clasic al administrației românești. Guvernul afirmă că mutarea este „oportună” doar dacă autoritățile locale oferă gratuit un teren de 10-12 hectare, iar Bucureștiul găsește finanțarea astronomică necesară. Până când un buget de peste 100 de milioane de euro nu va fi aprobat concret pentru construcția noii unități, discuțiile rămân doar la stadiul de viziune urbanistică.

Între timp, statul va continua să cheltuie resurse considerabile pentru peticirea unor clădiri vechi din anii ’50, iar Iașul rămâne cu zeci de mii de metri pătrați de teren cu potențial inestimabil blocați în spatele unor ziduri de maximă siguranță. Fără un angajament financiar ferm al Executivului, închisoarea va rămâne o constantă a cartierului Copou și în următorul deceniu.

Sursă foto: Apix.ro