Dezbaterea privind viitorul sectorului energetic și direcția investițiilor strategice a generat reacții din spațiul public, în special pe fondul tensiunilor politice și mediatice recente. O analiză critică asupra strategiei privind investițiile în energie nucleară în România a fost formulată de Ștefăniță Radu, care pune sub semnul întrebării prioritizarea proiectului reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești, atrăgând atenția asupra unor probleme structurale ignorate.
Declarațiile lui Ștefăniță Radu vin în urma unor critici formulate la adresa unor lideri politici, inclusiv a premierului Ilie Bolojan, în anumite emisiuni televizate. Radu respinge categoric eticheta de „anti-american” aplicată lui Bolojan pentru reticența sa față de proiectul SMR.
„Bolojan nu e anti-american că refuză să intre într-o aventură în care, cunoscând statul român, mai mult ca sigur ar fi multă hoție și mai multă irosire și și mai multă întârziere”, argumentează Radu. Astfel, prudența premierului este prezentată nu ca o poziție ideologică, ci ca o decizie bazată pe evaluarea capacității administrative și a riscurilor de gestionare a fondurilor publice pentru un proiect de asemenea anvergură.
Prioritatea ignorată: Stocarea energiei
Argumentul central adus de Radu în discuția despre viitorul energetic vizează dezechilibrul dintre producție și consum în rețeaua națională. El subliniază că investițiile ar trebui direcționate urgent către rezolvarea acestei vulnerabilități.
„Problema fundamentală a României este în primul rând lipsa capacităților de stocare, care să ne dea posibilitatea sa înmagazinăm energie electrică pe parcursul zilei când consumul e mic, pentru a o folosi seara, când consumul e mare. Ori de asta nu se vorbește”, declară Ștefăniță Radu. Conform acestei perspective, creșterea capacităților de producție de energie nucleară în România trebuie precedată de asigurarea infrastructurii capabile să preia și să gestioneze eficient acea energie.
Cernavodă vs. Doicești: O chestiune de priorități și costuri
În ceea ce privește extinderea producției nucleare, Radu indică o discrepanță clară între proiectul netestat comercial de la Doicești și necesitatea finalizării investiției strategice existente. El amintește că, în prezent, „Cernavodă are doar două reactoare funcționale din 4”.
Finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, consideră Radu, ar trebui să reprezinte un obiectiv mai clar, în ciuda provocărilor de timp și costuri: „(…) proiectul Cernavodă – cu toată infrastructura deja existentă e suficient dacă e finalizat (abia s-au semnat documentele inițiale, va mai dura probabil vreo zece ani să fie gata si ne trebuie vreo 8-10 miliarde de euro de investit). Amintesc ca finalizarea acestui proiect ar aduce cu 20% mai multă energie electrică controlată total de statul român.”
În contrapondere, intenția de a dezvolta capacități de tip SMR la Doicești, evaluate ca o investiție „de la zero” de aproximativ 14 miliarde de euro, este criticată dur. Radu compară aceste ambiții cu planurile din perioada comunistă: „Asta cu România care sa devină lider pe energie electrică din capacitați nucleare inovatoare (…) mi se pare la fel de fantasmagoric ca proiectul lui Ceaușescu cu România hub energetic cu țiței ieftin de la arabi. Care a fost un dezastru.”
Realitatea rețelei și „iluziile” financiare
Analiza concluzionează că aspirațiile de a transforma România într-un pol energetic regional sunt nerealiste în absența rezolvării problemelor interne de bază.
„Nu suntem in stare să ne echilibram propriul consum, dar devenim centru energetic european e o glumă. Dar o glumă pe foarte mulți bani, unde băieți deștepți sunt deja mufați și sunt disperați să-și vândă iluziile”, avertizează Ștefăniță Radu.
Dincolo de declarațiile politice, discuția evidențiază o problemă tehnică și economică semnificativă pentru statul român: echilibrarea balanței între necesitatea modernizării sistemului energetic și capacitatea reală a economiei de a susține financiar proiecte inovatoare, prioritizând siguranța și eficiența pe termen lung.
