Cele mai recente date furnizate de sondajul ATES Research Group, publicat pe 26 martie 2026, indică o menținere a clivajului profund în rândul societății din Republica Moldova cu privire la viitorul statalității sale. Deși cifrele indică o ușoară înclinație către opțiunea unirii cu România, rezultatele reflectă mai degrabă o națiune aflată la intersecția unor viziuni divergente, unde pragmatismul economic se lovește de temeri legate de securitate și identitate națională.
În interiorul granițelor Republicii Moldova, opțiunile cetățenilor rămân extrem de apropiate, ceea ce indică absența unui consens social larg. Potrivit studiului, 44% dintre respondenți s-ar exprima „pentru” unire în cadrul unui eventual referendum, în timp ce 39% ar vota „contra”. Diferența de 5 puncte procentuale, deși peste marja de eroare de ±3%, subliniază o polarizare care poate genera instabilitate în absența unui dialog politic coerent.
Interesantă este percepția asupra calendarului unei eventuale unificări. Cei care susțin acest proiect estimează un orizont de timp scurt, de 2-4 ani, fapt ce sugerează o legătură directă între această opțiune și contextul regional de securitate, respectiv procesul de aderare la Uniunea Europeană prin care trece Chișinăul.
Divergențele de perspectivă între electoratul intern și diaspora
Cercetarea sociologică scoate în evidență un contrast major de viziune între cetățenii care locuiesc pe teritoriul național și cei aflați în afara granițelor. Diaspora moldoveană se manifestă ca un segment mult mai hotărât în favoarea unificării, înregistrând un sprijin de 61%, în timp ce opoziția în rândul acestui grup este de doar 24%. Această discrepanță semnificativă de optică este fundamentată pe factori socio-economici profunzi.
Pe de o parte, cetățenii din diaspora beneficiază deja de o experiență occidentală directă, fiind integrați în piețele de muncă europene. Mulți dintre aceștia dețin deja cetățenia română, fapt care le oferă o perspectivă pragmatică asupra drepturilor și protecției sociale de tip european. Pe de altă parte, populația rămasă în țară prezintă o dependență mult mai mare de contextul local. Acești cetățeni sunt direct expuși consecințelor imediate ale oricărei schimbări de regim politic sau administrativ, de la stabilitatea locurilor de muncă din sistemul public până la menținerea relațiilor comerciale de proximitate care le asigură subzistența.
Priorități individuale: Beneficii economice versus riscuri geopolitice
Evaluarea proiectului unirii depășește sfera ideologică, fiind analizată de cetățeni prin prisma impactului concret asupra calității vieții. Argumentele invocate în favoarea acestui demers, susținute de aproximativ 40% dintre respondenți, se concentrează pe ideea de convergență economică. Cetățenii speră la o aliniere a salariilor și a pensiilor la standardele din România, considerând că unificarea ar facilita accesul la locuri de muncă mai bine plătite și la o piață mult mai stabilă. Totodată, accelerarea investițiilor în infrastructură prin intermediul fondurilor europene este văzută ca un beneficiu colateral major.
În oglindă, argumentele celor 33% care se opun proiectului sau care semnalează riscuri majore sunt ancorate în dorința de conservare a suveranității. Teama principală vizează pierderea independenței statale și a identității politice proprii. Mai mult, există îngrijorări reale privind stabilitatea socială, mulți respondenți avertizând asupra riscului de escaladare a tensiunilor interetnice în regiunile cu sensibilități administrative. Nu în ultimul rând, este menționat impactul negativ asupra relațiilor comerciale cu Federația Rusă, care rămân vitale pentru sectoare economice tradiționale, precum agricultura.
Cadrul tehnic și metodologic al cercetării
Pentru a asigura o interpretare corectă a acestor date, este esențială raportarea la rigoarea metodologică a studiului realizat de ATES Research Group. Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion reprezentativ de 1.100 de persoane la nivelul Republicii Moldova, acoperind 320 de localități, și a fost completată de interviuri cu 230 de persoane din diaspora, provenind din 106 localități situate în 12 țări.
Datele au fost colectate în perioada 12-23 martie 2026 printr-o metodă hibridă ce a inclus interviuri telefonice, față în față și online. Marja de eroare stabilită de autori este de ±3% pentru eșantionul național și de ±6,4% pentru cel din diaspora, elemente care confirmă validitatea tendințelor observate, dar care impun prudență în interpretarea diferențelor foarte mici de procente.
