În noaptea de sâmbătă spre duminică, 28 spre 29 martie 2026, România va face tranziția la ora oficială de vară, moment în care ora 03:00 va deveni ora 04:00. Deși această operațiune logistică anuală scurtează noaptea cu o oră, CFR Călători anunță că mersul trenurilor în vigoare nu va suferi modificări de fond. Totuși, pasagerii care se vor afla în tranzit în acel interval orar vor experimenta o decalare tehnică a orelor de sosire, o situație care readuce în spațiul public dezbaterea europeană privind utilitatea menținerii unui sistem implementat inițial din rațiuni de economie energetică în secolul trecut. Pentru a preveni haosul pe rețeaua feroviară, operatorul național de transport pasageri a stabilit un set de proceduri clare pentru garniturile surprinse pe traseu de schimbarea orei. Tranziția necesită o coordonare precisă, mai ales în nodurile feroviare mari și la punctele de trecere a frontierei.
Potrivit datelor oficiale transmise de CFR Călători, operaționalizarea trecerii la ora de vară se va desfășura după următoarele reguli tehnice: Nu se vor tipări sau publica orare noi; circulația se va efectua strict conform graficului anual deja stabilit. Garniturile care sunt în circulație la ora 03:00 (care devine brusc ora 04:00) își vor continua drumul spre destinație. Din punct de vedere pur scriptic, ele vor acumula o „întârziere” de 60 de minute față de ora de sosire de pe bilet, însă aceasta este doar o adaptare la noul fus orar, nu o întârziere operațională reală. În cazul în care orele de plecare ale trenurilor întârziate de schimbarea orei se suprapun cu plecările normale programate în intervalul 04:00 – 05:00, impiegatul de mișcare va acorda prioritate de plecare în funcție de rangul trenului (ex: InterCity și InterRegio au prioritate în fața trenurilor Regio). Traficul internațional nu va suferi blocaje sau timpi morți la graniță, având în vedere că toate țările vecine României trec la ora de vară în aceeași noapte. Predarea și preluarea trenurilor la frontieră se va face conform graficelor în vigoare.
De ce dăm încă ceasurile înainte? Un impas administrativ la nivel continental
Dincolo de disconfortul minor al pasagerilor care își pot vedea sosirea decalată cu o oră pe hârtie, trecerea la ora de vară rămâne o anomalie administrativă pe care Uniunea Europeană a promis să o elimine, dar pe care nu a reușit încă să o gestioneze. La nivel istoric, introducerea orei de vară (Daylight Saving Time – DST) a fost o măsură pur economică, adoptată la scară largă în anii ’70, în timpul crizei petrolului, pentru a maximiza utilizarea luminii naturale și a reduce consumul de iluminat artificial. Astăzi, însă, datele arată cu totul altceva. Studii recente ale Comisiei Europene au demonstrat că economiile de energie sunt în prezent marginale (între 0,5% și 2,5%), fiind anulate de creșterea consumului de energie pentru aer condiționat în serile de vară și pentru încălzire în diminețile reci de primăvară.
Pe de altă parte, costurile umane au devenit tot mai evidente. Experții în medicină avertizează constant asupra șocului pe care această tranziție bruscă îl provoacă asupra ritmului circadian. Datele statistice la nivel european indică, în primele zile de după trecerea la ora de vară, o creștere ușoară a numărului de accidente rutiere, a incidentelor la locul de muncă și o scădere a productivității generale, cauzate de deprivarea de somn.
Deși Parlamentul European a votat încă din 2019 pentru renunțarea la schimbarea sezonieră a orei, propunând ca anul 2021 să fie ultimul în care se aplică măsura, decizia a rămas blocată în Consiliul Uniunii Europene. Lipsa unui consens între statele membre (unele preferând menținerea permanentă a orei de vară, altele a orei standard de iarnă) și suprapunerea peste crizele majore din ultimii ani (pandemia, războiul din Ucraina) au transformat acest dosar într-unul secundar. Fără o coordonare strictă, Europa riscă un colaps logistic al transporturilor internaționale și al piețelor financiare, un „mozaic” de fuse orare fiind considerat inacceptabil pentru piața unică.
