Astăzi, la Tribunalul Iași, s-au închis pledoariile finale într-unul dintre cele mai complexe cazuri de corupție urbanistică din regiunea Moldovei: dosarul „Flux”. Pe 21 aprilie, magistrații vor pronunța prima sentință pentru primarul Mihai Chirica, fostul viceprimar Gabriel Harabagiu și dezvoltatorul imobiliar Tudor Cheșcu. Miza acestui proces depășește cu mult cariera politică a unui edil sau libertatea unui om de afaceri; sentința va stabili un precedent juridic privind modul în care administrația locală și justiția sancționează eludarea masivă a Planului Urbanistic General. În esență, judecătorii trebuie să decidă dacă transformarea din pix a unei clădiri modeste într-un bloc cu nouă niveluri a fost o simplă eroare birocratică, așa cum susține apărarea, sau o fraudă instituționalizată, așa cum arată rechizitoriul DNA.
Pentru a înțelege gravitatea acuzațiilor, trebuie analizat parcursul tehnic al proiectului de pe strada Vasile Lupu nr. 95G. Nu vorbim despre o simplă închidere a unui balcon sau despre o extindere minoră, ci despre o multiplicare a indicatorilor urbanistici care sfidează orice logică a planificării urbane.
Datele tehnice de la baza dosarului arată un decalaj uriaș între ce a aprobat statul și ce s-a construit în realitate:
- Proiectul autorizat (noiembrie 2012): Primăria Iași a emis autorizația de construire nr. 1253. Regimul de înălțime aprobat era Subsol + Demisol + Parter + 1 Etaj. Suprafața totală vizată era de aproximativ 500 de metri pătrați.
- Interdicția de extindere (2015): Administrația locală a respins oficial o solicitare a dezvoltatorului de a extinde clădirea, tocmai pentru că parametrii ceruți încălcau reglementările zonale.
- Realitatea din teren (2018): Clădirea a ajuns la nouă niveluri, cuprinzând aproximativ 60 de apartamente, spații comerciale și garaje.
- Documentul incriminat (octombrie 2018): Primăria Iași a emis certificatul de atestare a edificării. Acest act oficial, purtând semnăturile conducerii instituției, atesta în fals că mastodontul cu nouă niveluri respectă autorizația inițială pentru o clădire cu un etaj.
Fără acest certificat de edificare, blocul nu ar fi existat din punct de vedere legal. Nu ar fi putut fi intabulat la Oficiul de Cadastru și, prin urmare, apartamentele nu ar fi putut fi vândute către populație, privând dezvoltatorul de profitul generat de cele câteva zeci de apartamente construite ilegal.
Aparat de specialitate vs. responsabilitate decizională
Linia de apărare a edilului Mihai Chirica s-a conturat clar pe parcursul celor aproape patru ani de judecată: primarul semnează actele bazându-se pe referatele și verificările aparatului de specialitate. Conform acestei logici, dacă inspectorii din subordine atestă că o clădire respectă legea, primarul nu face decât să valideze un parcurs administrativ.
„Astăzi au fost închise dezbaterile în primă instanță în acest dosar. Toți apărătorii au prezentat argumente temeinice din care rezultă că soluția corectă este achitarea. În esență, apărarea a demonstrat atât că faptele reținute în sarcina acestora nu se confirmă în realitate, cât și că nu există probe care să susțină existența vreunei conduite ilicite. Am încredere că instanța va analiza cauza cu obiectivitate”, a declarat avocatul apărării, Cătălin Boacnă, la ieșirea de la Tribunal.
Totuși, procurorii DNA au construit o narațiune diferită, bazată pe ideea că toți factorii decizionali cunoșteau realitatea din teren, blocul fiind o prezență evidentă și vizibilă în cartierul Tătărași. Procurorii consideră că semnăturile primarului și ale fostului viceprimar Gabriel Harabagiu nu au fost simple formalități oarbe, ci verigi esențiale într-un lanț de complicități menit să „albească” o investiție imobiliară nelegală.
Fisura din dosar: funcționarul care a recunoscut infracțiunea
Cea mai mare vulnerabilitate a apărării în acest moment nu este reprezentată doar de diferența flagrantă dintre hârtii și beton, ci de un precedent juridic stabilit deja chiar în interiorul acestei cauze.
Gabriel Ghergheșanu, inspectorul de la Urbanism care a avut rolul de a verifica faptic clădirea la momentul întocmirii actelor, a ales să nu meargă la judecată alături de șefii săi. El a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii DNA, confirmat ulterior de instanță. Ghergheșanu a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru fals intelectual și complicitate la abuz în serviciu.
Din perspectivă juridică, condamnarea definitivă a lui Ghergheșanu atestă ca un fapt dovedit că documentele care au stat la baza intabulării blocului conțin falsuri. Sarcina instanței pentru data de 21 aprilie este de a stabili dacă primarul, viceprimarul și funcționarul Victor Gavriluță (cel care a gestionat circuitul administrativ) au acționat cu intenție penală sau au fost victimele unei induceri în eroare din partea subalternilor și a dezvoltatorului.
Lentoarea cu care s-a mișcat justiția în acest caz este un simptom în sine. De la emiterea autorizației inițiale (2012), la ridicarea blocului, emiterea certificatului fals (2018), trimiterea în judecată de către DNA (iulie 2022) și până la pronunțarea primei sentințe, au trecut 14 ani. În tot acest timp, zeci de familii locuiesc într-un imobil a cărui existență legală este contestată de statul român.
Sentința din aprilie, deși nu va fi definitivă putând fi atacată la Curtea de Apel, va transmite un semnal clar pieței imobiliare din Iași. O achitare va întări ideea că aparatul administrativ este impenetrabil și că depășirea autorizațiilor poate fi reglată birocratic, fără consecințe penale pentru decidenți. O condamnare, în schimb, ar trasa o linie roșie severă, responsabilizând direct conducerea primăriei pentru calitatea și legalitatea semnăturilor puse pe planurile de urbanism ale orașului. Indiferent de rezultat, „Flux” rămâne un manual deschis despre cum nu ar trebui să se dezvolte o metropolă europeană.
