În ședința Consiliului Local de marți, 31 martie, aleșii ieșeni sunt chemați să voteze modificarea Regulamentului și a Ghidului de decontare pentru finanțările nerambursabile acordate asociațiilor și fundațiilor, în baza Legii 350/2005. Deși inițiativa Primăriei Municipiului Iași promite o actualizare a normelor, reacțiile venite din partea societății civile arată o ruptură tot mai adâncă între administrația publică și sectorul non-profit.
În spatele proiectului, se ascunde o realitate dură: un sistem de finanțare considerat rigid, birocratic și deconectat de la nevoile reale ale orașului.
Ce prevede noul proiect de pe masa consilierilor
Prin proiectul de hotărâre, municipalitatea propune revizuirea a două anexe esențiale care dictează modul în care banii publici ajung la ONG-uri:
- Regulamentul privind finanțarea proiectelor societății civile: Acesta stabilește criteriile de eligibilitate, domeniile prioritare (educație, social, cultură, sport, mediu) și mecanismul de selecție.
- Ghidul privind decontarea cheltuielilor: Instrumentul tehnic care detaliază tipurile de cheltuieli acceptate (de la onorarii și materiale, până la costuri administrative) și documentele justificative necesare.
La o primă vedere, este un demers administrativ standard. În realitate, însă, acest regulament dictează supraviețuirea a zeci de proiecte comunitare anuale, iar modul în care a fost formulat continuă să genereze fricțiuni.
Nemulțumirile societății civile: „Sufocați de hârtii, limitați de timp”
Analizând pozițiile publice și reacțiile reprezentanților sectorului neguvernamental din ultima perioadă, devine clar că modificările propuse de Primăria Iași tratează simptomele, dar ignoră boala. Criticile societății civile se concentrează pe trei mari vulnerabilități ale sistemului actual de finanțare:
- Lipsa predictibilității și orizontul de un singur an
Cea mai vehementă critică este legată de incapacitatea administrației de a susține proiecte pe termen lung. Actualul cadru limitează finanțările la un singur an bugetar. ONG-urile ieșene atrag atenția că „această limitare afectează în mod substanțial capacitatea organizaţiilor de a dezvolta proiecte complexe, care necesită o abordare strategică”.
De altfel, presiunea societății civile la nivel național a forțat recent depunerea unui proiect legislativ în Parlament (înregistrat la finalul anului 2025) care să permită, în sfârșit, semnarea unor acorduri-cadru de finanțare multianuală pe o perioadă de până la 4 ani. Până la transpunerea acestei legi, regulamentele locale, precum cel de la Iași, mențin sectorul non-profit într-o continuă nesiguranță a zilei de mâine.
- Birocrația decontărilor și „sindromul suspiciunii”
Ghidul de decontare anexat proiectului de hotărâre rămâne un instrument stufos. Reprezentanții asociațiilor reclamă frecvent că energia echipelor de implementare se consumă mai degrabă pe justificarea fiecărei chitanțe pentru materiale mărunte, decât pe impactul real al proiectului (numărul de beneficiari, calitatea serviciului oferit). Este un mecanism pe care organizațiile de profil l-au descris adesea drept o „prezumție de vinovăție” din partea statului.
- Lansarea întârziată a apelurilor de proiecte
O meteahnă istorică a administrației ieșene, taxată dur de sectorul ONG, este calendarul finanțărilor. An de an, sesiunile de depunere a proiectelor sunt deschise târziu (adesea spre sfârșitul primăverii sau chiar vara), lăsând organizațiilor o fereastră de doar câteva luni pentru implementare. Un regulament cu adevărat modern ar fi trebuit să fixeze termene clare și timpurii, astfel încât proiectele să poată debuta încă din luna martie.
Parteneriat real sau doar bifarea unei proceduri?
Nu putem ignora contextul. În timp ce la nivelul altor administrații din țară (sau chiar la nivelul Consiliului Județean Iași, unde bugetele pe Legea 350 au crescut treptat spre 1,8 milioane de lei în ultimii ani, cu un grad de absorbție de peste 70%), se observă o tentativă de flexibilizare, la nivelul Municipiului Iași relația rămâne inflexibilă.
Votul pe care consilierii locali îl vor da asupra acestui proiect nu ar trebui să fie o simplă formalitate. Aprobarea noului Regulament fără a prelua amendamentele și propunerile concrete ale societății civile riscă să transforme acest instrument dintr-un motor de dezvoltare comunitară, într-o simplă linie bugetară bifată pentru a salva aparențele. O administrație modernă nu își privește ONG-urile ca pe niște prestatori de servicii subordonați, ci ca pe niște parteneri capabili să ajungă acolo unde brațul greoi al instituțiilor publice nu o poate face.
