Regizorul Radu Afrim a ajuns la a 11-a colaborare cu Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, iar noua sa producție se joacă deja cu casa închisă. Spectacolul „Digul și alte povestiri”, o adaptare scenică după proza scurtă a lui György Dragomán, are premiera programată pentru joi, 7 martie, de la ora 19:00, la Sala Teatru. Într-un peisaj cultural adesea dominat de divertisment facil, Radu Ifrim revine cu o piesă complexă, centrată pe mecanismele opresiunii și pe fragilitatea memoriei, reușește să epuizeze biletele pentru primele cinci reprezentații în timp record.
La baza noului spectacol stau prozele scurte ale lui György Dragomán, unul dintre cei mai traduși și premiați autori maghiari contemporani. Născut în 1973 la Târgu Mureș și emigrat în Ungaria în 1988, Dragomán este un scriitor profund marcat de copilăria trăită sub dictatura ceaușistă. Textele alese pentru montarea de la Iași sunt extrase din volumele „Corul leilor” (2015) și „Sistemrestart” (2018), ambele fiind traduse și publicate recent pe plan local de editura ieșeană Polirom.
Din punct de vedere regizoral, Radu Afrim operează o schimbare de paradigmă față de producția sa anterioară de pe aceeași scenă, „Antologia dispariției”. Dacă în acel proiect miza era autonomia unor voci feminine distincte, în „Digul și alte povestiri” regizorul a ales să construiască un fir roșu narativ, adunând fragmentele literare într-o frescă unitară despre rezistență și supraviețuire.
Pentru a transpune acest univers literar pe scenă, producția mobilizează o echipă complexă, care îmbină experiența veteranilor cu viziunea noilor colaboratori. Distribuția reunește 13 actori și colaboratori ai
teatrului ieșean, printre care se numără Daniel Busuioc, Călin Chirilă, Dragoș Codrescu, Răzvan Conțu, Ionuț Cornilă, Pușa Darie, Dumitru Georgescu, Tatiana Ionesi, Mălina Lazăr, Ada Lupu, Cosmin Maxim, Iulia Rotaru și Horia Veriveș. Echipa tehnică și artistică o include pe scenografa Oana Micu, aflată la prima colaborare cu trupa ieșeană, pe Andrei Botnaru și Andrei Cozlac la capitolul de video design și mapping, precum și pe Nichita Teodorescu, responsabil de light design, aflat la debutul în echipa instituției. Radu Afrim semnează nu doar regia și scenariul, ci și universul sonor al producției.
Analiza textelor propuse de Dragomán și prelucrate de Afrim scoate la iveală teme cu o puternică aplicabilitate contemporană. Spectacolul explorează paranoia socială și modul în care banalul cotidian degenerează sub presiunea unui sistem opresiv, funcționând ca un avertisment într-o eră a polarizării. Totodată, piesa analizează rezistența prin imaginație, văzută ca un mecanism psihologic prin care indivizii evadează dintr-o realitate brutală, dar și fragilitatea memoriei într-o lume supusă unor resetări continue. Cu toate acestea, tonul general nu este unul pur sumbru. Așa cum subliniază creatorul spectacolului, montarea glisează de la realism domestic la o stranietate poetică, folosind umorul ca supapă de siguranță, o trăsătură caracteristică esteticii afrimiene.
Foto: Radu Afrim, Iulian Ursachi
