Analiză: Cristina Chiriac, propusă oficial la șefia Parchetului General. De la succesul în cazul Buzatu, la umbra raportului european privind abuzurile contra presei

Ministrul Justiției a anunțat oficial propunerea procuroarei Cristina Chiriac, actuala șefă a Serviciului Teritorial DNA Iași, pentru funcția supremă de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ). Decizia aduce sub lumina reflectoarelor nu doar un parcurs profesional marcat de anchete de răsunet, ci și episoade profund controversate care au atras inclusiv critici aspre la nivel internațional.

Avem de-a face cu un profil complex: procurorul care a instrumentat prinderea în flagrant a unuia dintre cei mai influenți baroni locali este același procuror sub mandatul căruia DNA Iași a derulat operațiuni intruzive de supraveghere împotriva jurnaliștilor de investigație.

Marea rocadă din justiție: Cum se împart noii poli de putere

Nominalizarea Cristinei Chiriac nu vine într-un vid, ci face parte dintr-o mișcare amplă de „rotire a cadrelor” la vârful marilor parchete, un fenomen care redefinește polii de putere din justiția românească. Practic, asistăm la o reorganizare a conducerii, în care foștii șefi fac un pas în lateral sau în jos, lăsând locul unor noi figuri:

• DNA: Viorel Cerbu a fost propus la conducerea Direcției Naționale Anticorupție, în timp ce actualul șef, Marius Voineag, a optat pentru o funcție de adjunct la Parchetul General.
• DIICOT: Codrin Horațiu Miron a fost nominalizat pentru funcția de procuror-șef, în timp ce actualul procuror general al României, Alex Florența, va prelua un post de adjunct în cadrul aceleiași structuri.

Următorul pas procedural pentru toate aceste nominalizări este obținerea avizului consultativ din partea Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Ulterior, decizia finală și decretele de numire în funcție vor aparține președintelui României.

Bilanțul vizibil: Cazul Buzatu și argumentul managerial

Conform datelor furnizate de Ministerul Justiției, nominalizarea Cristinei Chiriac a fost fundamentată pe „capacitatea deosebită de a valorifica, inclusiv în plan managerial, experienţa vastă dobândită în cadrul PÎCCJ, DIICOT şi DNA”.

Pentru publicul larg, Cristina Chiriac a devenit un nume de primă linie datorită uneia dintre cele mai grele lovituri încasate de administrația locală din regiunea Moldovei. Sub conducerea sa, DNA Iași a instrumentat dosarul care a condus, în toamna anului 2023, la prinderea în flagrant a lui Dumitru Buzatu, fostul președinte al Consiliului Județean Vaslui, cu o mită de 1,25 milioane de lei ascunsă în portbagaj. Arestarea unui baron local considerat până atunci intangibil a reprezentat un capital de imagine uriaș pentru structura teritorială a DNA și, implicit, pentru șefa acesteia.

Umbrele trecutului: De la dosarul Episcopului de Huși la filajul jurnaliștilor

Ascensiunea procuroarei este însă puternic umbrită de modul în care a gestionat dosare extrem de sensibile. Un prim moment controversat datează din 2017, când a instrumentat cazul fostului episcop de Huși, Corneliu Bârlădeanu – un dosar cu un impact social devastator, a cărui gestionare a ridicat semne de întrebare în spațiul public privind celeritatea și modul de administrare a probelor.

Însă cel mai grav derapaj din perspectiva drepturilor fundamentale a avut loc chiar în timpul mandatului său de șef al DNA Iași (preluat în mai 2022). În primăvara anului 2023, regiunea se afla în epicentrul unei crize logistice și economice majore generate de tranzitul cerealelor ucrainene. În acest climat, jurnaliștii Victor Ilie și Luiza Vasiliu (pe atunci la RISE Project) derulau o investigație sub acoperire, încercând să expună posibile rețele de corupție la graniță, dându-se drept clienți dispuși să ofere mită.

În loc să identifice funcționarii corupți, filiala DNA Iași și-a îndreptat aparatura de supraveghere exact spre jurnaliști. Timp de două luni, aceștia au fost supuși unui tratament specific rețelelor de crimă organizată:

• Interceptarea comunicațiilor: Telefoanele jurnaliștilor au fost ascultate.
• Filaj fizic și fotografii operative: Agenții i-au urmărit pe teren și i-au fotografiat inclusiv în fața redacției.
• Compromiterea surselor: Din cauza acestei monitorizări prelungite, două surse ale jurnaliștilor, care solicitaseră protecția anonimatului, au fost devoalate.

Operațiunea s-a întins pe o perioadă nejustificat de lungă, deși procurorii ar fi putut stabili mult mai devreme că nu au de-a face cu infractori, fiind închisă ulterior din lipsă de probe.

Ecoul de la Strasbourg: România, alături de state cu derapaje sistemice

Acest episod nu a rămas doar o dispută internă. Raportul anual „Europe Press Freedom Report 2026 – On the Tipping Point”, realizat de 15 organizații partenere ale Platformei pentru Siguranța Jurnaliștilor a Consiliului Europei și publicat chiar în luna martie a acestui an, dedică un spațiu clar acestui incident.

Documentul european menționează explicit filiala condusă de candidata la șefia Parchetului General:

„În martie 2025, jurnalistul de investigație independent Victor Ilie a dezvăluit că, în timp ce lucra pentru RISE Project în 2023, a fost supravegheat timp de două luni de către filiala din Iași a Direcției Naționale Anticorupție (DNA). (…) Cazul a ridicat îngrijorări cu privire la țintirea jurnaliștilor sub pretextul anchetelor anticorupție. Organizațiile pentru libertatea presei au criticat acțiunile DNA, subliniind potențialele încălcări ale protecției jurnaliștilor, în special dreptul de a proteja sursele.”

Pentru un cititor avizat, includerea acestui caz în raportul Consiliului Europei este un semnal de alarmă sever. Documentul analizează derapaje majore la nivel continental – de la jurnaliști închiși în Rusia sau Belarus, până la utilizarea softurilor de spionaj în țări ca Serbia sau Italia. Faptul că o acțiune a DNA Iași este menționată în capitolul dedicat „Supravegherii și programelor spion care vizează jurnaliștii” arată că organismele europene nu privesc acest incident ca pe o simplă „eroare procedurală”.

Miza reală: Efectul de intimidare și viitorul Parchetului General

Problema de fond a acestei nominalizări rămâne vulnerabilizarea jurnalismului de investigație, un pilon vital pentru orice democrație funcțională. Când procurorii urmăresc jurnaliști, apar consecințe pe termen lung:

• Efectul de „chilling” (intimidare): Sursele din instituțiile statului (avertizorii de integritate) vor refuza să mai vorbească cu presa, știind că DNA sau alte structuri ar putea intercepta comunicarea.
• Contradicția cu legislația UE: Noul Regulament European privind Libertatea Presei (European Media Freedom Act – EMFA), intrat pe deplin în vigoare în august 2025, interzice strict utilizarea măsurilor de supraveghere împotriva jurnaliștilor pentru a afla sursele acestora, excepțiile fiind permise doar în cazuri extreme de securitate națională și doar cu aprobarea unui judecător independent.
• Lipsa asumării: Până în prezent, nu a existat nicio analiză publică a modului în care s-a ajuns la prelungirea filajului la DNA Iași și nici sancțiuni pentru încălcarea confidențialității surselor jurnalistice.