Fostul deputat Cosette Chichirău a lansat o aplicație web bazată pe date deschise care analizează situația financiară pentru marea majoritate a entităților economice deținute de stat. Baza de date agreghează informațiile depuse pentru anul fiscal 2025 și evidențiază o discrepanță majoră: deși sistemul raportează un profit cumulat de 11,3 miliarde de lei, aceste companii publice din România acumulează datorii totale de 145,5 miliarde de lei, o sumă echivalentă cu deficitul bugetar național estimat pentru anul în curs.
Proiectul vizează analizarea unui portofoliu imens, format din 1.715 companii (1.381 aflate în subordinea consiliilor locale sau județene și 334 cu subordonare centrală), care cumulează 250.000 de angajați și o cifră de afaceri de 95 de miliarde de lei. Dintre acestea, 1.310 au depus bilanțurile financiare pentru exercițiul financiar 2025.
Datele oficiale arată că 399 de companii au generat o pierdere cumulată de 4,41 miliarde de lei. În același timp, 845 de entități au raportat un profit cumulat de 15,72 miliarde de lei.
Inițiatoarea proiectului atrage atenția asupra riscului de a interpreta aceste date într-o notă fals pozitivă. „Ar părea că per total nu e chiar așa rău. Dar când ne uităm la detalii, vedem că mare parte din profituri vine de la trei companii — Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica — care adună aproximativ 57% din tot profitul portofoliului. Cele mai mari pierderi sunt tot din energie, Oltenia și Electrocentrale Craiova generând jumătate din toate pierderile, adică 2,2 miliarde de lei”, a spu Cosette Chichirău pe Facebook .
Iluzia profitului și dependența de sectorul energetic
Pentru a oferi o imagine clară asupra viabilității economice, analiza a eliminat factorul exploziei prețurilor la energie din ultimii ani. Datele comparative arată că într-un an cu prețuri normale la energie, cum a fost 2019, întreg portofoliul de stat a fost pe minus cu 1,55 miliarde de lei, fiind înregistrate 473 de companii pe pierdere.
„Profitul de azi nu vine dintr-un stat care își administrează bine companiile, ci dintr-un val de prețuri la energie. Când valul trece, rămânem cu un portofoliu care structural pierde bani”, explică autoarea analizei financiare.
Statisticile indică o eficiență scăzută cu precădere în administrația locală. Din cele 399 de firme aflate pe minus în 2025, 329 aparțin administrațiilor locale, iar 70 sunt centrale. În aceste companii neprofitabile lucrează în prezent peste 66.000 de angajați.
Trei direcții pentru reforma companiilor de stat
Plecând de la radiografia datelor brute, Cosette Chichirău propune o clasificare a companiilor de stat în trei categorii de risc, fiecare necesitând o intervenție guvernamentală distinctă:
1. Companiile strategice. Acestea includ marii producători de energie, transportatorii de utilități, aeroporturile și porturile. Soluția propusă presupune impunerea unui management selectat pe competență, eliminarea numirilor interimare politice și reinvestirea profiturilor, deoarece o singură administrare defectuoasă aici poate trece întregul stat pe minus.
2. Companiile inactive. O anomalie statistică o reprezintă cele 125 de companii aflate oficial în proceduri de faliment, lichidare sau dizolvare. „Aproximativ 125 de companii încă figurează în portofoliul statului, iar unele au încă angajați, 3.209 în total. Munca Guvernului aici este cea mai simplă și mai ieftină: să le închidă efectiv”, se precizează în analiză.
3. Sectorul aflat pe pierdere cronică. Pentru cele aproape 400 de firme care pierd constant bani, soluția avansată solicită o separare administrativă clară. „Guvernul trebuie să despartă companiile care oferă un serviciu public real — transport feroviar, metrou, termoficare —, care pot avea pierderi justificate dar trebuie subvenționate transparent, de companiile-relicvă, fără niciun rost public, care trebuie comasate sau închise”, mai arată Chichirău.
Deși Executivul a demarat un proiect-pilot coordonat de Oana Gheorghiu pentru eficientizarea a 22 de companii, acest efort reprezintă abia 1% din totalul aparatului de stat. Concluzia analizei indică necesitatea unei acțiuni urgente: implementarea unei reforme structurale acum, în perioada în care statul beneficiază încă de venituri excepționale din sectorul energetic.
