Peste 50 de startup-uri autohtone, dezvoltatoare de drone autonome, nanosateliți și soluții avansate de inteligență artificială, s-au reunit marți la Palatul Cotroceni în cadrul DeepTech Romania Forum, confruntându-se cu o realitate amară. Deși instituțiile guvernamentale investesc sume considerabile în cercetare și dezvoltare pentru a susține crearea de prototipuri funcționale, același aparat de stat eșuează sistematic în a achiziționa produsele finite. Într-un dialog direct cu președintele Nicușor Dan, antreprenorii au tras un semnal de alarmă asupra rupturii dramatice dintre inovația finanțată public și incapacitatea ministerelor de a integra aceste tehnologii strategice în economia și securitatea națională.
Problema fundamentală a ecosistemului de tehnologie din România nu mai este, paradoxal, lipsa banilor pentru cercetare, ci blocajul cronic de la finalul lanțului de producție. Datele prezentate la forum indică o falie imensă între viziunea de dezvoltare și practica achizițiilor publice.
Adrian Curaj, președintele UEFISCDI – agenția care administrează 80% din bugetul competițional de dezvoltare al României – a pus degetul pe rană: statul român poate aloca până la 10 milioane de euro într-un proiect pentru a-l aduce la stadiul de prototip funcțional. Cu toate acestea, munca de cercetare se lovește de rigiditatea beneficiarilor finali.
Deși România are capacitatea de a fabrica tehnologie de ultimă generație cu dublă utilizare (civilă și militară), instituții cheie precum Ministerul Apărării Naționale (MApN) preferă adesea importurile, blocând integrarea soluțiilor locale. Mai mult, s-au ratat deja oportunități strategice majore, precum dezvoltarea unei infrastructuri de testare și certificare sub umbrela programului european SAFE. Fără această certificare locală, produsele românești pleacă cu un handicap sever pe piețele internaționale.
Strigătul de frustrare al mediului privat
În fața acestei asimetrii, dialogul dintre mediul de afaceri și administrația prezidențială a scos la iveală frustrări adânci. „Cum putem noi să ajutăm țara asta, că e tare greu?”, a fost întrebarea care a rezumat cel mai fidel sentimentul general, adresată de reprezentantul unei firme medicale. Sistemul lor de evaluare a calității actului medical bazat pe AI este deja implementat în zeci de spitale private, dar a reușit să pătrundă într-o singură unitate de stat.
Prezent la discuții, președintele Nicușor Dan a recunoscut deficiențele aparatului de stat, subliniind că într-o epocă în care securitatea națională depinde organic de tehnologie, România riscă să piardă un deceniu de progres dacă ignoră inovația locală. „Faceți lucruri foarte interesante pentru care statul nu a avut o ureche sau o mână întinsă”, a admis șeful statului.
Un alt punct nevralgic adus în discuție este absența totală a diplomației economice în zona de deep-tech. Companiile românești concurează pe piețe externe cu firme din Israel sau Marea Britanie, state ale căror ambasade funcționează ca adevărați „agenți de vânzări” pentru tehnologia națională. Răspunsul președinției indică o posibilă schimbare de paradigmă abia din toamnă, odată cu numirea noilor ambasadori (după expirarea mandatelor de patru ani), având ca directivă asumată promovarea comercială activă.
Soluțiile de avarie: reformarea din temelii a achizițiilor publice
Tehnologia modernă evoluează exponențial, în timp ce birocrația românească a rămas ancorată în proceduri liniare, consumatoare de timp. Florentin Timoianu, expert juridic în cadrul KPMG Legal, a prezentat un set clar de măsuri de redresare, menite să adapteze legislația la realitatea ritmului tehnologic:
- Trecerea la achiziții bazate pe performanță: Statul trebuie să renunțe la a cere prin licitații „produse cu specificații fixe” (adesea deja depășite) și să înceapă să ceară „soluții pentru o nevoie operațională”. Această schimbare de optică permite companiilor să propună inovații neanticipate de funcționari.
- Mecanisme competitive de dezvoltare paralelă: Beneficiarii instituționali (precum MApN) ar trebui să poată finanța dezvoltarea concomitentă a 2-3 soluții diferite de către firme concurente. Deși investiția inițială pare mai mare, statul își garantează astfel accesul la cel mai bun produs final posibil.
- Scurtarea radicală a timpilor procedurali: În prezent, de la redactarea caietului de sarcini până la adjudecarea contractului trec uneori ani de zile. Tehnologiile considerate de ultimă oră la startul licitației devin complet perimate (outdated) până la semnarea documentelor. Mecanismul de „public procurement de inovare” ar putea comasa acești pași.
