Într-o perioadă în care procesele de automatizare și inteligența artificială remodelează cerințele pieței muncii, cadrul legislativ din sistemul educațional românesc prezintă un decalaj față de noile realități tehnologice. Profesorii care coordonează cluburile de robotică în școli desfășoară această activitate, în mare parte, sub formă de voluntariat, întrucât legislația actuală nu permite decontarea acestor ore în norma didactică de bază. Experții atrag atenția că menținerea acestui model nesubvenționat de stat poate genera efecte negative asupra formării viitorilor specialiști IT și, pe termen lung, asupra sustenabilității economice naționale.
Pentru un cadru didactic din învățământul preuniversitar, norma standard este stabilită la 18 ore de predare pe săptămână. Activitățile care depășesc acest prag, în cadrul unor discipline opționale cuprinse oficial în curriculum, pot fi remunerate. Cu toate acestea, cluburile de robotică funcționează într-o zonă legislativă neacoperită. Profesorii alocă zeci de ore lunar pentru antrenarea echipelor și pregătirea pentru competiții naționale și internaționale, fără ca acest timp să fie cuantificat financiar în norma lor de bază.
Răzvan Bologa, profesor la departamentul de Computer Science al ASE (expert în inteligență artificială și securitate cibernetică) și cofondator al companiei Nextlab.tech, atrage atenția asupra necesității unei intervenții structurale. „Aici avem o problemă foarte mare pe zona de politici publice, care ar trebui ajustate astfel încât să favorizeze introducerea în programa școlară a noilor tehnologii”, a declarat acesta într-un interviu pentru Edupedu.ro.
Direcții de reformă pentru profesionalizarea educației STEM
În timp ce statele din Europa Occidentală și Statele Unite integrează robotica la nivel de masă în școli, transformând elevii din utilizatori pasivi de tehnologie în dezvoltatori de soluții digitale, sistemul românesc se bazează încă pe inițiative individuale.
Pentru alinierea la standardele internaționale, specialiștii în politici educaționale indică trei direcții principale de acțiune:
- Revizuirea normei didactice: Modificarea legislației muncii în educație pentru a permite recunoașterea și salarizarea orelor alocate coordonării laboratoarelor de robotică și inovație digitală.
- Constituirea unui corp profesoral specializat: Dezvoltarea de programe de formare a cadrelor didactice axate exclusiv pe predarea tehnologiilor emergente.
- Asigurarea bazei materiale: Trecerea de la un model dependent de sponsorizări private (atrase de profesori și asociațiile de părinți) la un program național de dotare a școlilor.
Dincolo de componenta educațională, miza are un profund caracter macroeconomic. „Este nevoie ca introducerea tehnologiilor emergente în programa școlară să reprezinte o prioritate, deoarece acestea sunt tehnologiile care vor oferi locuri de muncă în viitor, cu ajutorul cărora se vor putea susține sistemele de pensii și asigurări sociale”, a mai explicat profesorul Bologa pentru publicația Edupedu.ro.
Provocările demografice și nevoia de „upskilling” pentru generația activă
Dacă segmentul tânăr adoptă noile tehnologii cu ușurință, absența unei strategii coerente de educație digitală expune forța de muncă matură unor riscuri majore pe fondul automatizării.
În același interviu, analiza profesorului Bologa evidențiază o vulnerabilitate sistemică: „Problema principală este la oamenii de vârstă medie, cei care au astăzi 30-40-50 de ani. Aici e nevoie de politici foarte bune de upskilling, adică îmbunătățirea capacității acestor oameni de a avea abilități relevante în domeniul roboticii și inteligenței artificiale, care sunt în mare măsură același lucru”.
Pe măsură ce sarcinile de lucru devin automatizate, angajații din această grupă de vârstă necesită programe ample de reconversie și formare continuă pentru a-și păstra relevanța pe piață. Soluționarea acestei provocări presupune un parteneriat extins între mediul universitar, companiile de formare profesională și instituțiile statului.
Răzvan Bologa / Foto: Edupedu.ro
