Respingerea de către Parlament a cabinetului propus de premierul desemnat Siegfried Mureșan ar putea atrage consecințe economice severe pentru România, în contextul unui deficit bugetar în creștere și al scadențelor la datoria publică. O eventuală prelungire a crizei politice riscă să ducă la blocaje financiare în instituțiile publice și la retrogradarea ratingului de țară, potrivit analizelor vehiculate în spațiul public.
Principala provocare pe care ar trebui să o gestioneze un guvern validat de Parlament este situația bugetară. În prezent, România are o datorie publică estimată la 240 de miliarde de euro, cu un necesar anual de finanțare pentru rate și dobânzi de aproximativ 50 de miliarde de euro.
Un executiv interimar, cu puteri limitate, nu are capacitatea constituțională de a opera o rectificare bugetară, necesară pentru redistribuirea fondurilor către sectoare aflate în deficit de finanțare, precum sănătatea sau educația, și nici nu poate construi proiectul de buget pentru anul următor. Criticii blocajului politic subliniază că măsurile de reducere a deficitului, inițiate de cabinetul demis condus de Ilie Bolojan, necesită continuitate pentru a stabiliza situația financiară a țării.
Riscul retrogradării ratingului de țară
Un alt risc major invocat este reacția piețelor internaționale și a agențiilor de rating la instabilitatea politică de la București. Există temeri că agenția Standard & Poor’s ar putea retrograda România la categoria „junk” (nerecomandat pentru investiții) la următoarea evaluare, programată pentru începutul lunii octombrie. O astfel de decizie ar duce la o creștere abruptă a costurilor de împrumut pentru statul român, într-un moment în care accesul la finanțare externă este vital.
Susținătorii desemnării lui Siegfried Mureșan argumentează că expertiza și relațiile acestuia la nivelul instituțiilor europene ar reprezenta un semnal de stabilitate, capabil să mențină ratingul României, așa cum au făcut evaluările recente ale agențiilor Fitch și Moody’s.
În cazul în care Guvernul Mureșan nu va obține votul de învestitură, președintele României are la dispoziție două scenarii constituționale, ambele cu potențial de a prelungi incertitudinea.
Primul scenariu presupune dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate, condiția fiind expirarea termenului de 60 de zile și respingerea a cel puțin două propuneri de premier. O astfel de perioadă de campanie electorală ar însemna luni de zile fără un guvern plin, amplificând riscurile economice și blocajele de finanțare.
Al doilea scenariu vehiculat în mediul politic ar fi o eventuală desemnare a lui Sorin Grindeanu (PSD) pentru formarea guvernului. Totuși, analiștii subliniază dificultatea formării unei majorități în acest caz. O susținere din partea partidului AUR ar presupune negocieri dificile și ar putea genera reacții negative la Bruxelles, riscând blocarea fondurilor europene vitale pentru economie.
În contextul acestor provocări, spectrul unui potențial acord cu Fondul Monetar Internațional (FMI), similar celui din 2010, este readus în discuție ca soluție de ultimă instanță în cazul în care România nu s-ar mai putea finanța de pe piețele internaționale. O astfel de intervenție ar veni, cel mai probabil, cu condiționalități fiscale stricte.
