Arheologii au scos la suprafață 57 de schelete umane în curtea Bisericii „Sfinții Atanasie și Chiril” din Iași, în timpul lucrărilor de consolidare a clădirii. Descoperirea confirmă datele de arhivă privind funcționarea unui spațiu de înhumare în incinta lăcașului de cult, activ până la jumătatea secolului al XX-lea. OradeIași prezintă contextul istoric al sitului și impactul procedurilor de descărcare arheologică asupra calendarului de reabilitare finanțat de stat.
Scoaterea la suprafață a osemintelor nu este o descoperire accidentală, ci face parte din etapa obligatorie de cercetare arheologică preventivă, impusă prin legislația specifică restaurării monumentelor istorice. Rămășițele umane aparțin fostului perimetru funerar, consemnat în epocă sub denumirea de „Cimitirul Săracilor”.
Conform documentelor istorice, acest cimitir a deservit comunitatea locală până în anul 1946. Sistarea înhumărilor la acea dată s-a realizat pe fondul sistematizării urbane postbelice și al aplicării unor noi norme de salubritate. Identificarea și prelevarea osemintelor permit acum realizarea unor studii antropologice privind profilul demografic, patologiile și speranța de viață a populației locale din secolele anterioare.
Istoricul structural: de la atestare la degradarea din perioada 1972-1997
Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril” este unul dintre cele mai vechi monumente religioase din municipiu. Deși primele mențiuni documentare datează din anul 1638, construcția actuală din zidărie a fost ridicată în intervalul 1672-1674.
Analiza tehnică a clădirii indică faptul că structura de rezistență a fost vulnerabilizată în timp de o serie de evenimente și factori externi:
- Incendiile majore din 1822 și 1844, care au afectat semnificativ componentele din lemn și zidăria superioară a orașului vechi.
- Unda de șoc a bombardamentelor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, urmată de acțiunea distructivă a cutremurelor majore, cu un impact notabil înregistrat la seismul din 4 martie 1977.
- Lipsa fondurilor pentru conservare, care a condus la o degradare structurală severă și, implicit, la închiderea lăcașului pentru public timp de 25 de ani (1972-1997).
În prezent, lăcașul de cult se află într-un amplu proces de consolidare și restaurare arhitecturală. Fondurile necesare acestui proiect sunt asigurate prin intermediul Institutului Național al Patrimoniului (INP).
Proiectul are un termen de finalizare estimat pentru anul 2027. Obiectivele principale sunt stabilizarea structurală a monumentului, conservarea elementelor de patrimoniu și reintegrarea acestuia în circuitul turistic al zonei istorice din Iași.
