Sistemul medical din România se confruntă cu o presiune constantă, generată atât de volumul mare de pacienți, cât și de deficitul de personal. Dincolo de actul medical în sine, gestionarea fluxurilor de pacienți și suportul logistic pe secții reprezintă o vulnerabilitate. La Institutul Regional de Oncologie (IRO) Iași, potrivit AGERPRESS, conducerea medicală semnalează public lipsa unei culturi a voluntariatului clinic – o resursă utilizată extensiv în țările vestice pentru a degreva personalul angajat. În prezent, un grup format din 12 foste paciente acoperă o parte din aceste nevoi de orientare în cadrul IRO.Contrastul cu sistemele europene și realitatea din secții
În majoritatea sistemelor de sănătate occidentale, voluntariatul în spitale este o componentă structurală bine definită. Voluntarii preiau sarcini non-clinice, de la îndrumarea pacienților în campusurile medicale până la suport administrativ, permițând personalului medical să se concentreze exclusiv pe tratament. În România, implicarea societății în astfel de activități rămâne limitată, fapt confirmat și de statisticile europene privind participarea civică.
Prof. univ. dr. Gabriel Dimofte, directorul medical al IRO Iași, explică reticența la nivel social: „Trăim într-o țară în care noțiunea de voluntariat și acceptarea acestuia este foarte prost văzută și foarte puțini oameni sunt interesați. Rolul voluntarilor este esențial. De multe ori vezi pacienți dezorientați pe coridoare. Astăzi, un pacient își căuta nevasta, un altul căuta toaleta, altcineva căuta un cabinet. Pentru ei era foarte important ca cineva să le zâmbească, să le ofere o indicație.”
Situația este amplificată de timpul limitat pe care personalul medical îl are la dispoziție pentru interacțiuni care depășesc actul terapeutic, dar și de lipsa de disponibilitate a studenților la medicină pentru a prelua astfel de roluri neplătite în afara orelor de practică obligatorie.
Rolul funcțional al voluntarului: de la orientare la suport
În cazul pacienților cu afecțiuni severe, precum cele oncologice, asimilarea informațiilor administrative și orientarea în spațiul spitalicesc devin adesea dificile în momentul primirii diagnosticului. Medicul oncolog Teodora Alexa Stratulat punctează această falie de comunicare dintre structura spitalului și capacitatea de asimilare a pacientului: „Harta și traseul nu sunt întotdeauna același lucru. Ce văd eu ca fiind foarte important, ca medic, poate nu are întotdeauna legătură cu ce vede omul din fața mea.”
Pentru a acoperi acest gol, IRO Iași a integrat o echipă de 12 voluntare. Toate au calitatea de foste paciente ale institutului, ceea ce le oferă o înțelegere practică a circuitelor medicale. Activitatea lor vizează trei direcții principale:
- Navigare logistică: Ghidarea fizică a pacienților nou-veniți către ambulatorii, săli de tratament sau secții administrative, fluidizând astfel traficul pe holuri.
- Clarificarea procedurilor: Explicarea pașilor non-medicali (ex. unde se depun documentele, unde se așteaptă pentru radioterapie) într-un limbaj accesibil.
- Suport de tip „peer-to-peer”: Validarea experienței noilor pacienți prin exemplul personal, reducând gradul de anxietate asociat începerii unor proceduri precum radioterapia sau chimioterapia.
Modelul aplicat la IRO Iași se bazează momentan pe pacienți care au finalizat tratamentul și au decis să revină în unitate pentru a oferi suport. Anca Grădinariu, una dintre cele 12 voluntare, a luat această decizie la scurt timp după terminarea ședințelor de radioterapie. „Am simțit nevoia, din recunoștință pentru acest spital, ca după terminarea tratamentului să mă implic în acest proiect. Știu ce înseamnă emoțiile avute ca pacient, pentru că, la rândul lor, alte paciente m-au ajutat. E nevoie de voluntari nu numai pe partea administrativă, pentru a arăta oamenilor cu cine să vorbească pentru anumite proceduri, dar și pentru o vorbă bună. Îi încurajez spunându-le că e un început, că acum cancerul e o boală tratabilă”, a declarat aceasta.
Standardizarea procesului prin rețele europene
Implicarea voluntarilor la IRO Iași are și o componentă operațională. Potrivit managerului instituției, Mirela Grosu, activitatea voluntarilor ajută conducerea să identifice blocajele din procedurile interne: „Prin implicarea lor activă în activitatea de ghidare a pacienților nou-diagnosticați, echipa medicală are în vedere propunerile de mapare procedurală în cadrul «traseului pacientului», pentru a afla ce și cum putem îmbunătăți”.
Acest demers de integrare a suportului non-clinic este susținut și prin participarea IRO Iași, ca partener afiliat, în proiectul EUnetCC JA („The European Comprehensive Cancer Network”). Finanțat de Comisia Europeană prin Agenția Executivă Europeană pentru Sănătate și Digitalitate, programul vizează alinierea la standardele europene privind managementul integrat al cazurilor oncologice.
