Într-o societate care adesea penalizează vulnerabilitatea, un eveniment atipic a adus la aceeași masă două lumi aparent paralele. Marcând Ziua Internațională a Femeii, mai mulți magistrați ieșeni au lăsat roba la instanță și s-au întâlnit cu mamele copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA). Dincolo de gestul simbolic de solidaritate, întâlnirea a expus o realitate sistemică dură: lupta epuizantă a familiilor cu lipsa de informare din mediul rural, cu stigmatul social și cu nevoia disperată de a integra acești copii într-o comunitate încă reticentă.
Pentru o instituție percepută adesea ca fiind rece și distantă, decizia judecătoarelor de a participa la un dialog direct cu mamele copiilor atipici reprezintă un pas important spre umanizarea actului de justiție. De cele mai multe ori, părinții copiilor cu nevoi speciale ajung în fața instanțelor tocmai pentru a-și cere drepturile pe care statul le refuză sau le întârzie.
Oana Monica Damian, președinta Tribunalului Iași, a subliniat necesitatea demitizării distanței dintre magistrat și cetățean. „La un moment dat, din palatul nostru de cleștar al sistemului de justiție, despre care se vorbește că este unul extrem de ermetic, trebuie să mai pășim și în afara acestuia. Dincolo de a fi judecător, suntem femei și suntem oameni. Avem și noi problemele noastre, tristețile noastre, grijile noastre și este bine să le împărtășim”, a explicat președinta Tribunalului.
Diagnosticul întârziat: costul lipsei de educație sanitară în mediul rural
Cea mai mare provocare în recuperarea unui copil cu autism este intervenția timpurie. Însă, pentru familiile din mediul rural, accesul la informație este aproape inexistent, fapt ilustrat de povestea Nadiei Stavarache, o mamă din satul Gârbești, județul Iași.
Pentru că nu auzise niciodată despre autism, a interpretat semnele copilului drept simple tulburări de somn sau agitație. A ajuns la medic abia când băiatul avea patru ani, pierzând astfel o perioadă critică pentru terapie. Astăzi, face naveta de trei ori pe săptămână de la Gârbești la Iași pentru orele de recuperare. „L-am văzut de mititel că plânge, nu dormea, avea probleme cu somnul, dar nu mi-am dat seama. Eu nici n-am știut de boala asta că există”, mărturisește femeia.
În contrast, Cătălina Avasâlcăi, o altă mamă prezentă la întâlnire, a recunoscut semnalele de alarmă încă de când copilul avea un an, locuind la acea vreme în Anglia. Chiar și așa, diagnosticul formal în România a venit abia la vârsta de 3 ani, moment din care a început lupta continuă pentru integrare.
Sacrificii care remodelează destinul întregii familii
Autismul nu afectează doar copilul, ci rescrie complet dinamica familiei, inclusiv a fraților cu dezvoltare tipică. Otilia Agapie, din comuna vasluiană Tăcuta, are două fiice. Cea mică face terapie de aproape șapte ani. Pentru a o putea sprijini, fiica cea mare a ales să studieze Psihologia Specială la Cluj-Napoca. Este un mecanism de supraviețuire într-o societate care, după cum afirmă Otilia, încă îi privește pe acești copii și pe familiile lor ca pe „niște oameni cu probleme”, generând un sentiment acut de izolare.
Cristina Nichita, președinta Asociației „Surâsul Albastru” (organizatoarea întâlnirii), a subliniat că procesul de acceptare este adesea îngreunat de teama mamelor de a ieși în public: „Mi-a fost atât de greu să conving mamele să rupă un pic de timp, să își lase pentru două ore copiii (…) pentru a avea cum să te deschizi către comunitate. Pentru ca un număr cât mai mare de oameni să afle despre tine, despre faptul că ai o cruce pe care o duci zi de zi”.
Impactul ONG-urilor acolo unde statul este insuficient
În absența unei rețele de stat capabile să ofere susținere terapeutică zilnică și gratuită la scara necesară, organizațiile non-guvernamentale preiau presiunea sistemului de asistență socială.
Bilanțul Asociației „Surâsul Albastru” (11 ani de activitate):
- Beneficiari sprijiniți: Peste 700 de copii cu tulburări din spectrul autist au fost integrați în programele asociației.
- Volum de intervenție: 86.000 de ore de terapie specializată (ABA, logopedie, kinetoterapie) oferite până în prezent.
- Infrastructură: Asociația a reușit să dezvolte și să mențină două centre de terapie active în Iași.
Evenimentul de la Iași a demonstrat că schimbarea mentalităților necesită expunere și dialog. Până când statul va reuși să asigure un traseu terapeutic facil și decontat integral pentru toți copiii cu TSA, suportul moral al comunității și intervenția ONG-urilor rămân singurele ancore pentru sute de familii din Moldova.
