Subiectele la matematică de la Evaluarea Națională 2026 au readus în atenția publică o fractură cronică a sistemului de învățământ românesc. Jurnalistul Cristian Andrei, de la publicația Snoop, a lansat o dezbatere tăioasă privind modul în care este evaluată dificultatea acestor examene, criticând monopolul opiniilor provenite exclusiv din liceele de top din Capitală.
„Profesori de la școli, colegii, orice. Ok, am citit câteva articole, aceleași 2-3 voci. Nu mai vreau opiniile de elită de la Vianu, am înțeles ce cred cei de acolo. Alții sunt?”, a scris jurnalistul pe o rețea de socializare, ridicând o întrebare esențială privind echitatea sistemului: „Mă întreb cât înțelege un profesor de la Vianu (liceu de top) ce înseamnă greu pentru un copil din Vrancea, Mehedinți sau Maramureș. […] Câți copii au șanse reale să ia un 7 dacă nu fac meditații ani de zile?”.
Vocile din afara bulei de elită: „Subiectul 3 face departajarea financiară, nu doar intelectuală”
Apelul jurnalistului subliniază o realitate susținută de statisticile oficiale anuale: baremul și gradul de dificultate sunt adesea validate public de profesori care lucrează cu elevi pre-selectați, în timp ce majoritatea candidaților din România studiază în școli de cartier sau din mediul rural, confruntându-se cu lipsuri materiale și de personal.
În urma acestor reacții, în grupurile profesionale ale cadrelor didactice au apărut și vocile profesorilor de matematică de la școlile gimnaziale de masă, care confirmă ipoteza lansată de Cristian Andrei. Aceștia susțin că subiectele sunt calibrate pentru un elev care lucrează suplimentar.
„Pentru a lua nota 7 la aceste subiecte matematică, un elev are nevoie de o bază solidă, de exercițiu continuu și de capacitatea de a rezolva probleme cu un grad ridicat de abstractizare. Să fim onești: la o clasă cu 28 de copii de niveluri complet diferite, cu 4 ore pe săptămână, acest barem nu poate fi atins exclusiv la școală de către un elev mediu”, explică un profesor de matematică de la o școală gimnazială din județul Iași.
Un alt cadru didactic din mediul rural a punctat, într-o postare publică: „Subiectele I și II au fost relativ accesibile pentru a atinge pragul de 5-6. Dar geometria în spațiu de la Subiectul III a făcut departajarea nu doar între copiii foarte buni și cei slabi, ci între copiii care fac meditații și cei care nu își permit. Un profesor de la un colegiu național vede rezolvarea ca pe o banalitate logică; pentru un elev de la sat, care se bazează doar pe explicațiile de la clasă, este adesea o limbă străină”.
