Scriitorul român Mircea Cărtărescu a fost primit la Vatican de Papa Leon al XIV-lea, într-o audiență organizată cu ocazia centenarului Libreria Editrice Vaticana (LEV). Evenimentul a reunit miercuri, 25 iunie 2026, un grup de autori internaționali ale căror opere au fost traduse în limba italiană, întâlnirea având loc în Sala adiacentă Aulei Paul al VI-lea.
Alături de Cărtărescu, din delegația de scriitori au făcut parte nume precum Jon Fosse, Marilynne Robinson, Elizabeth Strout, Eric-Emmanuel Schmitt, Vittorio Lingiardi, Julia Navarro, Jonathan Safran Foer, Enrico Brizzi, Colum McCann și Daniele Mencarelli. La eveniment au fost prezenți și autori care au publicat lucrări la editura Sfântului Scaun, printre care Adrien Candiard, Eraldo Affinati și Paolo Malaguti.
Papa Leon al XIV-lea a profitat de marcarea centenarului instituției pentru a prezenta o perspectivă asupra importanței cărții și a scrisului. În cadrul alocuțiunii sale, pontiful a definit scrisul ca fiind un „act de adevăr și de dezvăluire”.
Conform declarațiilor Papei, textele literare reflectă identitatea, convingerile și speranțele autorilor. Acesta a menționat că scriitura reprezintă o formă de exprimare care facilitează atât dialogul interior al autorului, cât și interacțiunea respectuoasă cu cititorii.
Literatura ca instrument de empatie
Un punct central al discursului a vizat impactul literaturii asupra publicului. Papa Leon al XIV-lea a susținut că lectura activează capacitatea empatică a cititorului, definind actul scrierii drept un „gest de umanitate”.
„Adevărul nu este un teritoriu de apărat, ci un bun de împărtășit”, a declarat suveranul pontif. Acesta a punctat faptul că scriitorii nu sunt stăpânii adevărului, ci indivizi care trebuie să fie capabili să trezească interesul cititorilor pentru căutarea acestuia, fiind ei înșiși atrași de acest demers.
În ultima parte a întâlnirii, Papa a abordat corelația dintre creația literară și dimensiunea spirituală. Acesta a menționat că actul de a scrie are legătură cu divinitatea, argumentând că există o armonie între formele literare și revelația biblică.
Citând reflecțiile cardinalului Radcliffe, pontiful a subliniat ideea că nimic din experiența umană nu este străin de Cristos. În acest context, eforturile scriitorilor de a oferi răspunsuri la întrebări fundamentale – despre iubire, dreptate, suferință și moarte – sunt considerate relevante pentru înțelegerea perspectivei creștine asupra umanității.
