Scăderea severă a cotelor Dunării, cauzată de seceta din această vară, a scos la suprafață o secțiune din fundațiile Podului lui Constantin cel Mare, oferind cercetătorilor o oportunitate rară de a studia structura istorică ce lega malul bulgăresc de cel românesc. Conform Reuters, echipa Muzeului Istoric Regional din Plevna a documentat recent rămășițele monumentului antic în zona satului Ghighen, din nordul Bulgariei.
Construcția, inaugurată în anul 328 la ordinul împăratului roman Constantin cel Mare, conecta orașul antic Ulpia Oescus (astăzi în Bulgaria) de Sucidava (pe actualul teritoriu al României). Cu o lungime estimată la 2.400 de metri, structura este recunoscută drept unul dintre cele mai lungi poduri din perioada Antichității, deși perioada sa de utilizare a fost scurtă, fiind distrus în jurul anului 367.
Arheologii bulgari consideră momentul esențial pentru cercetare, subliniind importanța inginerească a monumentului. Pavel Popov, reprezentant al muzeului din Plevna, a explicat că aceste ferestre de oportunitate sunt prețioase, întrucât fundațiile sunt de obicei scufundate sub apele fluviului. „Ne oferă o ocazie rară de a-l observa, documenta și studia în mediul său natural”, a precizat Popov.
Pentru a cartografia și evalua starea de conservare a ruinelor vizibile, cercetătorii au folosit tehnologia dronelor. Descoperirea vine în contextul în care valurile de căldură extremă din această vară au generat o secetă severă, reducând semnificativ nivelul apelor pe mai multe cursuri fluviale majore din Europa, inclusiv Dunărea și Rinul.
