Repornirea grupurilor energetice pe cărbune aflate în conservare la termocentralele din județul Gorj reprezintă un proces extrem de complex, care necesită între 12 și 18 luni de lucrări și investiții de zeci de milioane de euro, avertizează specialistul în domeniu Silviu Bârsan. Într-o reacție publică adresată politicienilor, acesta demontează ideea unei reluări rapide a producției de energie pe bază de cărbune, explicând detaliat pașii tehnici, birocratici și financiari necesari.
Într-un mesaj tranșant adresat parlamentarilor AUR și PSD, pe care îi numește ironic „mari specialiști în termocentrale”, Bârsan subliniază că repornirea unui grup energetic aflat în conservare de lungă durată nu este o simplă apăsare de buton. „Credeți că e ca la Dacia pe benzină – pui cheia și pornește. Nu e”, afirmă specialistul.
Etapele repornirii: De la audit tehnic la avize de mediu
Potrivit expertului, readucerea în funcțiune a grupurilor de la Turceni, Rovinari sau Ișalnița, aflate în conservare de 2-3 ani, implică evaluări tehnice riguroase. Uzura materialelor, coroziunea oțelului din cazane sau posibila deformare a rotoarelor turbinelor care au staționat necesită intervenții majore. Economic, costul repornirii unui grup de 330 MW este estimat între 30 și 80 de milioane de euro, în funcție de starea tehnică a echipamentelor.
Dincolo de obstacolele tehnice, procesul este îngreunat de birocrație. Bârsan enumeră obținerea unei noi Hotărâri de Guvern, revizuirea autorizației de mediu integrate pentru respectarea normelor de emisii industriale (care presupun instalații funcționale de desulfurare), reînnoirea licenței ANRE, autorizațiile ISCIR pentru echipamentele sub presiune, avizele de la Apele Române și noul certificat de racordare la Transelectrica. Numai obținerea acestor documente ar dura între 6 și 12 luni.
Lipsa personalului calificat, o problemă critică
Un alt obstacol major evidențiat este lipsa forței de muncă specializate. Grupurile aflate în conservare și-au pierdut personalul atestat, iar formarea unor noi operatori de bloc, electricieni și automatiști durează între 6 și 12 luni. Fără personal autorizat, repornirea instalațiilor complexe este imposibilă, subliniază Bârsan.
Analizând situația specifică a celor două mari termocentrale din Gorj, conform planului de restructurare agreat cu Comisia Europeană, Bârsan arată că opțiunile sunt extrem de limitate.
La Turceni, din cele 8 grupuri inițiale, doar Grupul 5 mai are derogare de funcționare până în 2030, iar Grupul 4 funcționează până la finalul lunii august 2026. Grupul 7 a fost trecut în conservare în vara anului 2023, având peste 138.000 de ore de funcționare. „Ce înseamnă să repornești Turceni 7? Practic imposibil fără investiție uriașă. Nu mai are instalație de desulfurare funcțională, are nevoie de reautorizare ISCIR completă pe cazan, și turbina a stat neînvârtită. Asta e exact tipul de grup unde repornirea costă aproape cât unul nou”, explică Bârsan.
La Rovinari, baza este asigurată de Grupurile 4 și 5, care vor funcționa până în 2030, în timp ce Grupul 6 urmează aceeași soartă ca Turceni 4, operând până la sfârșitul lunii august 2026, după care se va decide dacă trece în rezervă sau conservare. Grupul 3 a fost retras definitiv, instalația sa de desulfurare fiind relocată.
În încheierea mesajului său, Silviu Bârsan lansează o întrebare deschisă parlamentarilor care susțin redeschiderea termocentralelor: „Se merită să redeschidem Turceni și Rovinari?”, subliniind astfel discrepanța dintre discursul politic și realitatea tehnică și economică din teren.
