Pe 23 august 1960, Iașul inaugura în dealul Copoului una dintre cele mai moderne arene de fotbal din țară. Șaizeci și șase de ani mai târziu, cel mai mare oraș al Moldovei joacă tot acolo, pe o arenă a cărei formă s-a schimbat puțin de atunci. Din 2011 încoace, opt reședințe de județ, de la Cluj-Napoca la Sibiu, au inaugurat stadioane noi.
Iașul a rămas, în plus, fără echipă pe acest stadion. Politehnica nu s-a mai înscris în Liga a II-a pentru sezonul 2026-2027, iar orașul nu mai are reprezentantă în primele două eșaloane ale fotbalului românesc. Arena care a găzduit 28 de sezoane de primă ligă ale vechii Politehnici, un meci european și zeci de mii de oameni în tribune la marile evenimente ale epocii comuniste așteaptă acum o decizie despre viitorul ei. Povestea ei începe cu mult înainte de 1960 și poartă numele unui mijlocaș care citea Tolstoi în cantonament și a murit la câteva zile după ce devenise primul primar ales al Iașului de după Revoluție.
Un teren de fotbal mai vechi decât stadionul
Locul pe care stă arena de astăzi era teren de fotbal încă din perioada interbelică. Aici își jucau meciurile „Textila M.V.”, „Victoria C.F.R.” și „Ateneu Tătărași”, toate trei în Divizia B. Din 1947, pe același teren evoluau „Locomotiva” și „C.S.U.”, devenită ulterior „Știința”. Arena găzduia și meciurile de handbal ale Științei, din prima categorie a țării, și partidele de rugby ale CSMS Iași.
După 1950, stadionul a primit numele „23 August”. În 1958, prin fuziunea Locomotivei cu Știința, au apărut echipele „Unirea” și „C.S.M.S.”. Un an mai târziu, autoritățile locale au decis renovarea vechii arene. Lucrarea s-a încheiat în 1960, an în care fotbalul ieșean obținea prima promovare în Divizia A.
Deschiderea, cu Nistru Chișinău
Noua arenă a fost inaugurată pe 23 august 1960, zi de sărbătoare națională în calendarul regimului. Capacitatea era de aproximativ 15.000 de locuri. Meciul inaugural a fost un amical între CSMS, proaspăt promovată, și Nistru Chișinău, din RSS Moldovenească, adversar frecvent al echipelor ieșene în acei ani. Pentru ieșeni a jucat atunci și Gheorghe Constantin, unul dintre fotbaliștii cunoscuți ai anilor ’50-’60.
În primele decenii, stadionul a funcționat ca arenă a întregului oraș. Pe gazon și pe pistă s-au ținut meciuri de rugby și baschet, concursuri de atletism, ciclism, motociclism și călărie, demonstrații de gimnastică și arte marțiale, concerte de muzică ușoară și populară, plus manifestațiile „patriotice” ale epocii. La unele evenimente s-au strâns până la 25.000 de spectatori, potrivit aceleiași surse.
Mijlocașul care a devenit primar
Emil Lucian Alexandrescu s-a născut la Iași, pe 19 noiembrie 1937, într-o familie de muncitori. A urmat Liceul Energetic și apoi Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic, unde a obținut diploma de inginer în 1966. În anii studenției a jucat fotbal de performanță: Ziarul de Iași îl descrie ca mijlocaș de bază al echipei care a promovat în Divizia A în 1960. Tot Ziarul de Iași notează că Alexandrescu citea Tolstoi în cantonamente.
După 1989, inginerul a intrat în politică. A fost deputat de Iași pe listele FSN în legislatura 1990-1992 și a condus primăria între 1991 și 1992. La alegerile locale din februarie 1992 a câștigat mandatul prin vot, devenind primul primar al Iașului ales democratic după Revoluție. În scurtul timp petrecut în funcții publice a pus Casa Pogor la dispoziția Muzeului Literaturii Române și s-a ocupat personal de repunerea crucii pe mausoleul lui Vasile Adamachi din Cimitirul Eternitatea, la centenarul morții filantropului. Într-un interviu din ianuarie 1992 spunea despre oraș:
„Iașul este, cum spuneam, și un oraș al spiritualității românești.”
Emil Alexandrescu a murit subit pe 4 martie 1992, la 54 de ani. Consiliul Municipal a decis în același an să-i dea numele unei străzi, fosta stradă Dimineții, și stadionului municipal, cunoscut până atunci drept Stadionul Copou.
Tricolorii din Copou
Șase fotbaliști au jucat pentru naționala României în timp ce erau legitimați la Politehnica: Mircea Constantinescu (2 selecții), Augustin Deleanu (10), Vasile Ianul (1), Mihai Romilă (18 selecții și un gol; Ziarul de Iași indică 19 selecții), Vasile Simionaș (3) și Eugen Stoicescu (1).
Mihai Romilă, „Romilă II”, a jucat la Politehnica între 1971 și 1983 și a fost titular în victoria cu 2-0 a României la Zagreb, în fața Iugoslaviei. Vasile Simionaș, fost olimpic la matematică, a strâns peste 350 de meciuri pentru Poli în 15 sezoane, apoi a promovat echipa ca antrenor în Liga a II-a, în 2002, și în prima ligă, în 2004. Simionaș a murit pe 19 martie 2025. Cei doi au format perechea de mijlocași pe care suporterii din Copou o pomenesc și astăzi.
Ziarul de Iași a reconstituit un episod din primăvara lui 1977. Tribunele îi fluierau pe Romilă și Simionaș, bănuiți că nu mai trag pentru echipă. La meciul cu FC Bihor, fiecare a marcat din lovitură liberă. Stadionul a tăcut câteva secunde, apoi i-a aplaudat.
Pe lista numelor mari mai apar portarul Mircea Constantinescu, titular la Poli între 1963 și 1970 și apoi la Dinamo, și Gheorghe Voica, atacantul promovării din 1960, cu 26 de goluri în acel sezon. Voica fusese, în 1956, primul român care a marcat în Cupa Campionilor Europeni.
Tribunele au avut și propriile vedete. Inginerul Petrică Ciobanu venea la meciuri costumat în Mihai Viteazul, Charlie Chaplin, Ștefan cel Mare, Napoleon sau Păcală.
Plecați din Copou, ajunși la națională
Lista de mai sus îi cuprinde doar pe cei convocați în timp ce jucau la Iași. Cei mai cunoscuți fotbaliști crescuți de Politehnica au ajuns la echipa națională după ce clubul i-a vândut.
Daniel Pancu, „Diamantul din Nicolina”, este considerat de cel mai important fotbalist format la Iași care a jucat în prima ligă pentru Poli. A intrat la juniorii clubului în 1986 și a fost titular, la nici 18 ani, în barajul de promovare din 1995. În 1996 a fost vândut la Rapid, iar transferurile lui au adus Politehnicii circa 500.000 de euro. A jucat apoi la Cesena, Beşiktaş, Bursaspor, Terek Grozny și CSKA Sofia și a strâns 27 de selecții și 9 goluri la națională. În 2020-2021 s-a întors în Copou ca antrenor al Politehnicii.
Laurențiu Roșu, născut la Iași în 1975, s-a format în Copou, la juniori, și a prins câteva minute la prima echipă a Politehnicii, pe atunci în Divizia B, fără să apuce să debuteze pentru Poli în prima ligă. În 1993, înainte de 18 ani, a fost transferat la Steaua. A urmat o carieră de nouă ani în Spania, la Numancia, Recreativo Huelva și Cádiz, cu 222 de meciuri în primele două divizii spaniole. Are 38 de selecții și 5 goluri pentru România.
Adrian Cristea, „Prințul”, a crescut în centrul de copii și juniori al clubului și a bifat 93 de meciuri pentru prima echipă a Iașului între 2001 și 2004. Un gol marcat în Ghencea, care a adus victoria Politehnicii în fața Stelei, a grăbit transferul la Dinamo. A jucat ulterior la Universitatea Cluj, Petrolul și Standard Liège și are 9 selecții la naționala mare.
Andrei Cristea, golgheterul ultimelor două decenii
Pentru generația care a urmărit fotbalul în Copou după 2004, jucătorul-fanion este Andrei Cristea. În martie 2024, suporterii Politehnicii au ales echipa ideală a ultimelor 20 de ani, iar Cristea a primit cele mai multe voturi, 149, relata ProSport. În 191 de meciuri pentru Iași a marcat 65 de goluri, mai mult decât Ionuț Bâlbă și Marius Onofraș, următorii marcatori din aceeași echipă ideală, la un loc.
Atacantul a jucat pentru Steaua, Dinamo, Karlsruher SC, Salernitana și Gabala și a fost convocat la naționala României. ProSport îl numește eroul meciului Steaua-Valencia. La Iași, a deschis scorul în seara cu Hajduk Split și a revenit ulterior pe banca Politehnicii, ca antrenor. În același vot al suporterilor, Ionuț Bâlbă, Cristian Brăneț, Marius Onofraș, Bogdan Onuț și Ovidiu Mihalache, cu 216 meciuri pentru Iași, au intrat și ei în echipa ideală.
„Popică” și antrenorii Copoului
La același vot, suporterii l-au ales în unanimitate pe banca tehnică pe Ionuț Popa. Născut pe 17 aprilie 1953 în județul Arad, „Popică” a preluat Politehnica în 2004, anul promovării, și a ținut-o în prima ligă până în ianuarie 2009. Atunci a plecat din cauza lipsei banilor. A fost unul dintre cei mai longevivi antrenori din Liga I ai acelor ani. În 2010 a pus bazele noii Politehnici, cu jucători adunați, cum scria Ziarul de Iași, „aproape de pe străzi”, iar în sezonul 2011-2012 s-a întors pe bancă și a promovat-o în prima ligă.
Popa a adus în Copou cele mai puternice echipe din fotbalul românesc și a umplut tribunele de fiecare dată. Când s-a îmbolnăvit, suporterii ieșeni au organizat acțiuni caritabile pentru el. A murit pe 25 iunie 2020, la 67 de ani, la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad. În ziua morții, Politehnica și-a colorat sigla de pe Facebook în alb-negru. Consiliul Local l-a declarat cetățean de onoare al Iașului. Popa, Mihai Romilă și Vasile Simionaș sunt singurii oameni ai fotbalului ieșean care au primit acest titlu.
Alți antrenori au marcat istoria clubului. Constantin Teașcă conducea echipa la începutul anilor ’60. Virgil „Gil” Mărdărescu a construit „echipa de aur” de la începutul anilor ’70, iar fiul său, Mircea, a jucat atunci pentru Poli. Gheorghe Constantin, ajutat de Kurt Gross, a obținut promovarea din 1982. Leonid Antohi, antrenorul promovării din 1995, a fost antrenor și conducător al Politehnicii decenii la rând. Vasile Simionaș a promovat echipa de două ori, în 2002 și 2004. Nicolo Napoli a dus CSMS Iași în singura dublă europeană din istorie. Eugen Neagoe a condus echipa într-o serie de 12 meciuri fără înfrângere, încheiată pe locul 7. Daniel Pancu a antrenat echipa în 2020-2021, iar Vasile Miriuță a condus echipa în play-out-ul din 2025.
Locul VI, cel mai sus
Simpatia de care se bucură Politehnica a depășit mereu palmaresul. Cea mai bună clasare în campionat a fost locul VI, iar în Cupa României echipa a ajuns cel mult în semifinale. Vechea Politehnica a stat în primul eșalon în 1960-1961, 1962-1967 (sub numele CSMS), 1968-1972, 1973-1981, 1982-1985, 1995-1996 și 2004-2010. Noua Politehnica a jucat în Liga I în 2012-2013, 2014-2021 și 2023-2025.
Unsprezece promovări și tribune pline
Până în 2023, Iașul strânsese 11 promovări în prima ligă, șase dintre ele după 1989, a calculat Ovidiu Minea, șeful departamentului de sport al Ziarul de Iași. Prima a venit chiar în anul inaugurării stadionului, 1960, cu Ion Unguroiu antrenor și cu Gheorghe Voica și Emil Avasilichioaie în echipă. Au urmat promovările din 1962, cu Remus Ghiurițan pe bancă, din 1968, cu I. Zaharia, din 1973, cu Laurențiu Constantin, și din 1982, cu Gheorghe Constantin.
Prima promovare de după Revoluție s-a jucat departe de Copou. Pe 25 iunie 1995, la Brașov, Poli, a doua în eșalonul secund, a întâlnit în baraj Electroputere Craiova, locul XV în prima ligă, cu Dănciulescu în echipă. Ieșenii, cu Pancu titular la nici 18 ani, au fost conduși cu 0-2 după dubla lui Năstăsie. Kerezsy, dintr-o lovitură liberă, și Dobrea au egalat, iar la loviturile de departajare portarul Cîmpeanu a apărat șutul lui Pătru. Circa 5.000 de ieșeni au fost la Brașov, iar peste 10.000 au așteptat echipa în Piața Unirii. Antrenorul era Leonid Antohi, iar președintele clubului, Gheorghe Nichita.
Echipa, formată în proporție de 90% din ieșeni, a retrogradat după un singur sezon, fără susținere financiară. Minea notează că fotbalul nu era atunci printre prioritățile primarului Constantin Simirad.
În 2001, FC Politehnica 1945 a retrogradat pentru prima dată în istorie în Divizia C, cu o penalizare de 18 puncte, și a fuzionat cu Unirea 2000. Pe 20 aprilie 2002, la derby-ul cu Sportul Municipal Vaslui, în tribunele din Copou au intrat 15.000 de spectatori, la un meci de eșalonul al treilea. Poli a câștigat cu 4-0 și a promovat la finalul sezonului, cu Vasile Simionaș antrenor și cu Adrian Cristea titular la nici 19 ani.
Doi ani mai târziu, pe 13 martie 2004, meciul cu FC Vaslui al lui Adrian Porumboiu a adus peste 15.000 de oameni în Copou: 12.261 de spectatori cu bilet, 2.500 de abonați și 1.000 de invitați. Porțile s-au închis cu o jumătate de oră înainte de start, cu încă o mie de ieșeni rămași afară. Poli a câștigat cu 3-1, prin golurile lui Tinel Petre, Ionuț Bâlbă și Savu, și a promovat în prima ligă.
Politehnica Iași – FC Vaslui 3 – 1, meci jucat pe 13 Martie 2004. Sursa foto: Foto: Adrian Andronache
Pe 31 mai, jucătorii au traversat cartierele orașului pe un camion-platformă, până la Palatul Culturii, unde au urcat pe scenă alături de trupa Iris. Tot în 2004, montarea scaunelor avea să coboare capacitatea stadionului sub 11.500 de locuri.
Promovarea din 2012 a purtat semnătura lui Ionuț Popa, revenit în locul lui Marius Baciu. Echipa a iernat pe locul VI, cu golaveraj negativ, la șapte puncte de Viitorul lui Gheorghe Hagi. Din ianuarie 2012, clubul l-a avut președinte pe Florin Prunea. Iarna, cantonamentul s-a ținut în Copou, cu antrenamente la minus 20 de grade. Pe 25 martie, Popa a fost demis pentru o noapte și reinstalat a doua zi. Returul s-a încheiat cu 12 victorii, două egaluri și o singură înfrângere, iar promovarea s-a decis în ultima etapă, pe 2 iunie, cu 4-2 în fața Farului, în fața a 10.000 de spectatori și a unei fanfare.
În 2014, sub președinția lui Prunea, echipa a pornit cu Costel Enache pe bancă și a încheiat cu Marius Lăcătuș. Promovarea matematică a venit pe 28 mai, după 1-1 cu Clinceni, în fața a 5.000 de oameni. Ovidiu Minea consemna în 2023 o curiozitate: magazinerul Gheorghe Ungheanu era singurul om al clubului implicat direct în toate cele șase promovări de după 1989.
Seara cu Hajduk Split
Singurul meci european din istoria stadionului s-a jucat pe 14 iulie 2016, în turul doi preliminar al Europa League. CSMS Iași, echipa lui Nicolo Napoli, a primit vizita lui Hajduk Split.
Andrei Cristea a deschis scorul în minutul 19, iar Gianmarco Piccioni a dus tabela la 2-0 patru minute mai târziu, cu un șut din afara careului. Hajduk a redus diferența prin Ohandza, imediat după pauză, și a egalat prin Said în minutul 90+4. La retur, pe Poljud, Ciucur a egalat golul lui Tudor, iar Ohandza a înscris decisiv în ultimul minut. Iașul a fost eliminat cu 3-4 la general.
Numărul oficial de spectatori a fost 8.004. În tribune au fost între 10.000 și 11.000 de oameni, că unii au stat la coadă la bilete de la ora 6 dimineața și că mii de suporteri au rămas pe dinafară. Zece ani mai târziu, Cristea rezuma: „Eram o echipă respectată atunci„.
Scaune în loc de bănci
Forma arenei s-a schimbat puțin din 1960 încoace, inclusiv peluzele joase din spatele porților. Cea mai mare renovare a venit în 2004, când montarea scaunelor de plastic a redus capacitatea. Cifra oficială folosită astăzi în bazele de date internaționale este de 11.390 de locuri. În 2010 a fost instalată încălzirea gazonului, iar în 2016 au urmat noile scaune de dinaintea meciului cu Hajduk.
Două falimente în 16 ani
Vechiul FC Politehnica, fondat pe 27 aprilie 1945 de studenți ai Politehnicii, s-a desființat în 2010. În același an a apărut ACSMU Politehnica Iași, din fuziunea dintre Tricolorul Breaza și Navobi Iași, club care a cumpărat la licitație culorile, istoria și palmaresul echipei vechi. Între 2011 și 2016 s-a numit CSM Studențesc Iași, apoi a revenit la numele Politehnica. Ionuț Popa, primul antrenor al noii echipe, a promovat-o în prima ligă în 2012.
Urmele anilor recenți se văd în clasamente. Pe 15 mai 2021, Poli a retrogradat matematic după 0-1 acasă cu FC Hermannstadt. A revenit în Superligă în 2023, iar în mai 2025, după 0-2 acasă cu Petrolul în ultima etapă a play-out-ului, a ajuns la barajul cu Metaloglobus București, formația de pe locul 5 din Liga a II-a. A pierdut barajul și a retrogradat după două sezoane în primul eșalon. Președintele Cornel Șfaițer a numit rezultatul „o mare rușine pentru întreg vestiarul„.
Sezonul 2025-2026 s-a jucat în insolvență. În 2025 s-au acumulat datorii de peste patru milioane de euro și patru luni fără salarii pentru jucători și angajați. Echipa care își propusese promovarea a terminat pe locul XIII în Liga a II-a. Fără peste 1,5 milioane de euro, sumă care se adăuga celor 2,8 milioane din planul de insolvență, clubul nu mai putea primi bani de la municipalitate.
Primăria a propus în iulie o soluție de avarie: cedarea locului din Liga a II-a către CSM Iași, clubul municipalității. ANAF a respins cesiunea. Pe 14 iulie 2026, într-o ședință extraordinară, Consiliul Local a votat asocierea dintre CSM Iași 2020 și secția de fotbal a ACS USV Iași, echipa Universității de Științele Vieții, care joacă în Liga a III-a. Data avea o coincidență: exact zece ani de la seara cu Hajduk Split. Poli nu s-a mai înscris în eșalonul secund.
Florin Prunea, fost portar al naționalei și președinte al clubului începând din ianuarie 2012, pune declinul pe seama primăriei. Într-o intervenție la „Un podcast”, el l-a acuzat pe primarul Mihai Chirica că „a distrus echipa„, prin oprirea finanțării și prin numiri făcute, în opinia sa, pe criterii politice. Prunea susține că, în mandatul lui, Iașul a jucat în cupele europene și în play-off și că oamenii clubului, între care Mitić, Mihalache și Frăsinescu, au fost îndepărtați ulterior. Tot el amintește de echipa suporterilor, AS Politehnica Iași, înscrisă în Liga a IV-a. Ora de Iași a scris și despre cele 38 de contracte semnate la noul club al municipalității la 18 zile după promisiunea unui club „fără profitori și sinecuriști„.
Stadioane noi în alte reședințe de județ
Iașul și-a păstrat arena din 1960 într-un deceniu și jumătate în care alte reședințe de județ și-au ridicat stadioane noi. În 2011 au fost inaugurate Cluj Arena și noul „Ilie Oană” din Ploiești. Au urmat Giurgiu în 2014, Craiova în 2017, cu stadionul „Ion Oblemenco”, Târgu Jiu în 2019, Arad în 2020, Sfântu Gheorghe în 2021 și Sibiu în 2022.
Costurile au variat mult. Arena din Târgu Jiu, cu 12.518 locuri, a costat aproximativ 28 de milioane de euro, iar stadionul „Francisc von Neuman” din Arad, cu 11.500 de locuri, circa 14 milioane de euro. La Sibiu, contractul inițial a fost de 136,5 milioane de lei, iar după un an de lucrări mai era nevoie de peste 43 de milioane, scria Turnul Sfatului.
Alte arene sunt pe drum. Lista Companiei Naționale de Investiții include stadioanele din Timișoara (32.150 de locuri, 836,94 milioane de lei), Constanța (18.190 de locuri), Oradea (16.291), Pitești (15.200), Bistrița (12.388) și Slatina (10.670), aflate în execuție, contractare sau licitație. La Târgoviște, „Dâmbovița Arena”, cu peste 12.000 de locuri, este în execuție. Stadionul Iașului nu mai figurează deloc în evidențele CNI.
Stadionul „Regele Ferdinand I”, șters din evidențele CNI
Ideea unei arene noi revine pe agenda Iașului încă din mandatele lui Gheorghe Nichita, când documentațiile de atunci au fost abandonate. Între 2018 și 2020, administrația Mihai Chirica a inclus stadionul într-un masterplan la Moara de Vânt, lângă viitorul Spital Regional de Urgență și o sală polivalentă de peste 10.000 de locuri. Documentația tehnică pentru acel amplasament a costat bugetul local 3,3 milioane de lei. Fațada proiectată are opt lamele inspirate de coroana regelui Ferdinand I, iar lista de facilități anunțată include un muzeu dedicat echipei FC Politehnica Iași, club care între timp a ieșit din fotbalul profesionist.
Proiectul a intrat pe lista sinteză a subprogramului „Complexuri sportive” al Companiei Naționale de Investiții. În 2021, indicatorii tehnico-economici au fost prezentați Consiliului Local, cu anunțul că documentația va fi trimisă Guvernului pentru programul 2021-2027. Potrivit Ministerului Dezvoltării, în evidențele CNI a existat însă doar solicitarea inițială de finanțare, fără „vreo altă documentație tehnico-economică aferentă proiectului”.
În primăvara lui 2024, primăria a mutat amplasamentul în zona Șes Bahlui-Cicoarei, lângă complexul ERA, invocând riscul de blocaj rutier în jurul spitalului regional în zilele de meci. Studiul de 3,3 milioane de lei, croit pe terenul de la Moara de Vânt, a rămas fără obiect. Au urmat achiziții pentru revizuirea proiectului și pentru un nou Plan Urbanistic Zonal, atribuit pentru 312.375 de lei, cu termen de patru luni. În august 2024, Chirica anunța o arenă de circa 24.000 de locuri și o investiție de aproximativ 113 milioane de euro.
Noul teren face obiectul unui conflict de hotar cu comuna Miroslava. Primăria Iași a obținut în instanță decizii favorabile și a intabulat peste 111 hectare, inclusiv parcela de peste 455.000 de metri pătrați destinată bazei sportive. Miroslava a cerut în 2025, prin două notificări, oprirea elaborării PUZ-ului, iar primăria a continuat procedura, cu argumentul că studiile nu ating fondul litigiului.
Creditul pentru stadion, mutat la asfalt
Pentru o investiție estimată la 550 de milioane de lei, Consiliul Local a contractat o linie de credit de 150 de milioane de lei: 100 de milioane pentru stadion, 30 pentru bulevardul Poitiers și 20 pentru șoseaua Bucium. Cu arena blocată în actualizarea studiului de fezabilitate, bugetul stadionului a fost redus la 76 de milioane de lei, iar 24 de milioane au mers la cele două șantiere rutiere. Din același credit, primăria promitea și banii pentru sala polivalentă „Regina Maria”.
Situația a ieșit la iveală printr-un demers al deputatului PNL de Iași Alexandru Muraru. Pe 17 august 2026, Muraru a depus o întrebare parlamentară către ministrul dezvoltării despre stadiul proiectului. În document, deputatul arăta că primăria a contractat un credit de peste 100 de milioane de lei pentru stadion, „deși proiectul tehnic adaptat noului teren nu este finalizat”. Muraru mai semnala că noile studii depășesc, cumulat, un milion de lei și că termenele asumate au fost depășite.
Răspunsul Ministerului Dezvoltării, transmis deputatului la începutul lui septembrie, confirmă că obiectivul „nu se mai află în evidența” CNI. Ordonanța de urgență nr. 87/2025 condiționase menținerea proiectelor pe lista sinteză de o reconfirmare a intenției de realizare, trimisă de beneficiar pe platforma investitii.mdlpa.ro. Primăria Iași nu a trimis-o, iar stadionul a fost eliminat. Pentru orice reluare a analizei, arată ministerul, primăria trebuie să refacă înscrierea de la zero.
Cu trei zile înaintea întrebării, pe 14 august 2026, Guvernul deblocase contractele pentru patru arene: Timișoara (circa 30.000 de locuri), Oradea (peste 16.000), Slatina (peste 10.500) și Stadionul Tineretului din Brașov (peste 9.700). Proiectul ieșean, de 24.179 de locuri, ar fi fost cel mai mare dintre ele. Muraru ceruse ministerului și o comparație între dosarul Iașului și cele din Oradea, Brașov, Slatina, Timișoara și Constanța. Ministerul a refuzat-o, pe motiv că pentru Iași nu există în prezent un flux procedural activ.
Alergători pe pista din Copou
În august 2026, reporterii Sport.ro au vizitat stadionul. Au găsit un gazon natural cu petice fără iarbă și o suprafață de joc înconjurată de pista de atletism, dispunere tipică arenelor multifuncționale construite în anii ’60.
Stadionul numit după mijlocașul promovării din 1960 are, în toamna lui 2026, alergători pe pista de atletism și niciun meci de campionat în program. Din 2011, opt reședințe de județ au tăiat panglica la stadioane noi. La Iași, pentru statul român, proiectul de 24.179 de locuri nu mai există.
