În 1989, uzina TEPRO de pe Calea Chișinăului producea țevi sudate de peste 600 de milioane de dolari pe an și avea mii de angajați. În 2024, aceeași fabrică a raportat o pierdere de 66,5 milioane de lei, cu 170 de oameni pe statul de plată. Între cele două cifre se află o privatizare cu 1,265 dolari pe acțiune, primul asasinat sindical din România postcomunistă și un condamnat care a scăpat de pedeapsă prin prescripție.
Fabrica a trecut prin patru proprietari în 27 de ani: un investitor ceh, grupul Mittal, ArcelorMittal și, din decembrie 2025, grupul ucrainean Metinvest al miliardarului Rinat Ahmetov. Statul român a returnat cumpărătorului ceh banii plătiți la privatizare, cu dobândă. Familia inginerului Virgil Săhleanu, ucis în scara blocului pentru că a cerut anularea acelei privatizări, nu a primit nimic de la omul condamnat pentru instigarea crimei.
Cel mai mare producător de țevi sudate din estul Europei
Uzina Metalurgică Iași a fost deschisă în 1962, pe platforma industrială ridicată de regim de-a lungul Căii Chișinăului. Ani la rând a fost cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est și a ajuns la 6.000 de angajați în perioada de vârf, potrivit Digi24. În 1989, producția anuală depășea 600 de milioane de dolari.
Ziarul de Iași a recalculat cifrele în 2015. În 1989, Metalurgica avea 4.300 de angajați și o producție de 3,1 miliarde de lei, echivalentul a 620 de milioane de dolari, fiind atunci cea mai mare întreprindere de profil din lume. Constantin Rotaru, angajat în 1983 și ulterior președinte al Sindicatului Liber TEPRO, își amintea pentru Digi24 că primise numărul de marcă 9.039. Numerele creșteau cu fiecare angajare, indiferent câți oameni ieșeau la pensie.
În 1991, uzina s-a reorganizat sub numele TEPRO SA. A continuat să facă profit și după Revoluție: în 1996 și 1997, compania avea o cifră de afaceri de aproximativ 350 de miliarde de lei vechi și un profit net de aproape 15 miliarde.
O fabrică profitabilă, pe lista de vânzare
TEPRO a apărut pentru prima dată pe o listă a societăților de privatizat pe 3 aprilie 1996, arată dosarele penale analizate de Rise Project. Pe 18 iunie 1997, Consiliul de Administrație al Fondului Proprietății de Stat (FPS) a aprobat vânzarea pachetului majoritar. Primele două încercări au eșuat. Asociația salariaților, singurul ofertant la început, propunea 4.025 de lei pe acțiune, iar FPS cerea cel puțin 25.000 de lei.
La a treia licitație, în 1998, a apărut firma cehă Zelezarny Veseli, deținută de omul de afaceri Zdenek Zemek și reprezentată în România de Frantisek Priplata. Oferta cehă a câștigat la o diferență de mai puțin de două puncte față de cea a salariaților. Radu Sârbu, fost președinte al FPS, spunea pentru Digi24 că în istoria instituției nu a existat „niciun caz de ofertă, în plic sigilat, atât de apropiată”.
Pe 7 iulie 1998, Consiliul de Administrație al FPS a aprobat vânzarea cu majoritate de voturi. Negocierile finale din 13 iulie au stabilit un preț de 1,265 dolari pe acțiune și investiții de 4,9 milioane de dolari în doi ani. Contractul nr. 422 a fost semnat pe 21 iulie 1998 de Frantisek Priplata și, pentru FPS, de Dan Corneliu Gozia, directorul Departamentului privatizare.
Concedieri și fier vechi
În ianuarie 1999, noul patronat a decis concedierea a peste o mie de salariați. Procurorii ieșeni au susținut ulterior că Zdenek Zemek a dezavantajat fosta companie de stat prin contractele de aprovizionare încheiate cu firmele sale din Cehia și că fierul vechi rezultat din echipamentele casate a fost vândut printr-o firmă a fiului său, relata Rise Project. Zemek a fost achitat. În 2012, Rise Project scria că familia lui controla zeci de companii în Cehia și că Zelezarny Veseli figura printre sponsorii clubului de fotbal FC Slovácko, patronat de Zemek.
Inginerul care a mers la tribunal
Virgil Săhleanu s-a născut pe 9 ianuarie 1946, în satul Cacica din județul Suceava. A absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Iași, secția motoare termice. A lucrat ca inginer la Uzina Mecanică Suceava, apoi la TEPRO, și avea trei copii, potrivit Anchetatorii.ro.
Ales președinte al Sindicatului Liber TEPRO în 1999, Săhleanu a ales instanța în locul străzii. A obținut anularea concedierilor și a avertizat autoritățile că privatizarea va transforma o firmă profitabilă într-una falimentară. Administrația i-a intentat trei procese, iar el pregătea un demers la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În iulie 2000, a câștigat în primă instanță desființarea contractului de privatizare încheiat de FPS cu Zelezarny Veseli.
„Problema Săhleanu”, cu termen de rezolvare
Pentru firma cehă, riscul era ca Săhleanu să obțină definitiv, la recurs, anularea privatizării. Sentința de condamnare, citată de Rise Project, arată că atacul a fost negociat direct de Priplata cu Cătălin Ciubotaru, patronul firmei de pază Protect din Vaslui, care păzea combinatul. Pe 4 septembrie 2000, Priplata l-a avertizat pe Ciubotaru că, dacă nu rezolvă rapid „problema Săhleanu”, îi reziliază contractul de pază. Termenul-limită fixat era 14 septembrie, când la Iași urma să sosească Zdenek Zemek.
Pe 7 septembrie 2000, în jurul orei 8, Săhleanu ieșea din bloc pentru a merge la tribunal. Doi angajați ai firmei de pază, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă, l-au atacat în scară și l-au lovit de trei ori cu cuțitul, relatează Ziarul Evenimentul. Inginerul, în vârstă de 54 de ani, a murit la Spitalul de Urgență din Iași.
Peste 5.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum. Slujba a fost oficiată de actualul Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei. În cortegiu, unii purtau pancarte pe care scria „Prostia guvernanților naște asasini”, notează Ziarul de Iași.
98 de ani de închisoare și un fugar
Procesul a durat cinci ani. Pe 2 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat sentința definitivă: pedepse însumând 98 de ani de închisoare. Frantisek Priplata, directorul TEPRO Victor Bălan și Cătălin Ciubotaru au fost condamnați pentru asociere și instigare la omor calificat, la 8, 15 și, respectiv, 17 ani. Valentin Blăniță și Gelu Alexandru Spumă, șefi de filiale ai firmei Protect, au primit câte 5 ani pentru complicitate. Executanții au primit cele mai mari pedepse din dosar.
A doua zi după sentință, Priplata a cerut amânarea executării. Avea interdicție de a părăsi țara din iulie 2001, dar a plecat fraudulos din România în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005. Într-un interviu acordat în 2007 Jurnalului Național, citat de Adevărul, cehul povestea că a trecut granița îmbrăcat ca un vagabond, nebărbierit, și că nimeni nu i-a cerut actele. Justiția cehă a refuzat să-l predea României, după ce Priplata s-a plâns că nu i s-a respectat dreptul la apărare.
Victor Bălan a ieșit din închisoare în septembrie 2014, după nouă ani, relata Ziarul de Iași. Priplata a continuat să facă afaceri în România, printr-o firmă din Oradea care vindea mobilier și stofe cehești, și nu a plătit despăgubirile stabilite pentru familia Săhleanu.
În decembrie 2025, Judecătoria Oradea a constatat prescrierea răspunderii penale a lui Priplata și a anulat mandatul european de arestare emis pe numele lui, a scris Reporteris. Potrivit publicației, statul avea la îndemână o cale legală de întrerupere a prescripției, transmiterea directă a mandatului european de arestare către Cehia, și nu a folosit-o timp de nouă ani.
Statul a plătit, cu dobândă
Contractul de privatizare a fost reziliat ulterior. Statul român a returnat apoi cehilor cei 3,1 milioane de dolari plătiți pentru TEPRO, plus dobândă. În 2012, Rise Project nota că statul acumula zilnic datorii către firma reprezentată de Priplata la privatizare, în timp ce familia victimei nu primise niciun leu de la el.
De la Mittal la 170 de angajați
În 2003, TEPRO a fost cumpărată de LNM Holdings, companie a grupului Mittal, care preluase și Sidex Galați. Fabrica a funcționat ulterior sub numele ArcelorMittal Tubular Products Iași și s-a specializat în țevi structurale sudate pentru construcții, inginerie, infrastructură și agricultură.
Pierderile au crescut în ultimii ani ai grupului indian. Compania a raportat o pierdere de 15,9 milioane de lei în 2023 și de 66,5 milioane de lei în 2024, la un număr mediu de 170 de angajați, potrivit Ziarului Financiar. Cei 170 de angajați reprezintă mai puțin de 3% din vârful de 6.000 al uzinei.
Oțel din Zaporojie, țevi pentru Cehia
Pe 16 decembrie 2025, grupul Metinvest, controlat de Rinat Ahmetov, a finalizat preluarea fabricii. Comisia Europeană aprobase tranzacția pe 24 noiembrie, iar Consiliul Concurenței a dat avizul a doua zi, după o procedură de examinare a investițiilor străine, relata G4Media. Este prima unitate de producție a grupului în România. Fabrica are o capacitate maximă de 240.000 de tone pe an, cinci linii de țevi, două linii de tăiere longitudinală și două linii de acoperire. Metinvest a anunțat că va respecta toate contractele de muncă existente.
„O oportunitate unică de a asigura locuri de muncă pentru două unități simultan: în Iași și în Zaporijjea.”
Yuriy Ryzhenkov, CEO Metinvest Group
Planul grupului prevede livrarea, în 2026, a până la 180.000 de tone de tablă laminată la cald de la combinatul Zaporizhstal către Iași. Metinvest a comunicat că, de la începutul anului, au plecat spre România peste 22.000 de tone. Directorul general al fabricii, Cosmin Toma, a precizat că țevile ieșene sunt livrate pe piața internă și în Ungaria, Polonia, Slovacia și Cehia, potrivit comunicatului companiei. Fabrica vândută în 1998 unui concurent ceh exportă astăzi țevi în Cehia.
Apartamente pe platforma vecină
Restul Căii Chișinăului a luat alt drum. Pe cele aproape 10 hectare ale fostei fabrici de mătase Teba, dezvoltatorul Prime Kapital construiește Silk District, un proiect evaluat de companie la 200 de milioane de euro, cu 2.500 de apartamente și circa 100.000 de metri pătrați de birouri, potrivit Economedia. Cea mai înaltă hală a platformei a fost demolată prin implozie, iar traficul auto a fost proiectat într-o rețea subterană de 140.000 de metri pătrați.
Pe aceeași stradă, o fabrică ce avea mii de muncitori a ajuns la 170, iar o fabrică de mătase a devenit cartier de 2.500 de locuințe.
Un bust, un mural și o prescripție
În 2001 au fost dezvelite două busturi ale lui Virgil Săhleanu, unul în fața TEPRO și altul la Cimitirul Eternitatea, unde este înmormântat. În 2021, chipul lui a fost pictat pe fațada Casei de Cultură a Sindicatelor din Iași, aflată lângă fosta uzină, a arătat Ziare.com. Pe 7 septembrie 2026 s-au împlinit 26 de ani de la asasinat.
Dintre condamnații din dosar, Frantisek Priplata a rămas singurul care nu și-a executat pedeapsa. După decizia din decembrie 2025, notează Reporteris, cehul poate veni liber la Iași, orașul în care chipul inginerului ucis se vede de pe fațada Casei Sindicatelor.
