Datele recente privind înmatriculările universitare indică o modificare a demografiei studențești din România. Conform statisticilor instituționale, peste 2.200 de persoane cu vârste cuprinse între 40 și 73 de ani sunt în prezent înscrise la programele de licență ale Universității din București. Dincolo de simpla raportare a cifrelor, Ora de Iași analizează factorii socio-economici care determină această tendință: de la necesitatea reconversiei profesionale într-o piață a muncii în schimbare, până la alinierea treptată la conceptul european de educație continuă.
România și indicatorii europeni privind învățarea continuă Pentru a încadra acest fenomen, este relevantă raportarea la contextul european. Datele Eurostat au plasat istoric România în partea inferioară a clasamentului Uniunii Europene privind „lifelong learning” (învățarea pe tot parcursul vieții). În timp ce media în țările nordice indică o participare de 20-30% a adulților în programe educaționale, indicatorul național a variat timp de un deceniu în jurul valorilor de 1-2%.
Creșterea recentă a numărului de studenți maturi în centrele universitare majore – o tendință observată și în hub-uri academice precum Iași sau Cluj-Napoca – semnalează o ajustare a comportamentului educațional către media europeană, educația formală devenind un proces repetabil pe parcursul vieții active.
Datele referitoare la alegerile curriculare arată o concentrare a studenților din această grupă de vârstă către arii de studiu distincte, îndreptându-se preponderent spre domeniile umaniste. Specializările principale includ:
- Psihologia: Este specializarea care înregistrează cel mai mare interes. Această opțiune răspunde atât unei cereri în creștere pe piața serviciilor de sănătate mintală, cât și intenției cursanților de a profesa în domenii de suport (consiliere, psihoterapie, resurse umane), unde maturitatea și experiența de viață reprezintă avantaje profesionale.
- Teologia: Reprezintă o opțiune frecventă, corelată cu aprofundarea asistenței sociale sau a consilierii spirituale și educaționale.
- Sociologia și Istoria: Facultăți alese pentru formarea teoretică și înțelegerea dinamicii sociale și a contextelor istorice.
- Litere și Filosofie: Domenii vizate în special de cursanții care urmăresc aprofundarea studiilor filologice și dezvoltarea competențelor de gândire critică.
Factori determinanți: Reconversie, adaptabilitate și dezvoltare Analiza mediului academic și a pieței muncii indică o serie de factori principali care motivează revenirea adulților în sistemul educațional formal:
- Reconversia profesională și dinamica pieței muncii: Schimbările structurale din economie modifică tipologia locurilor de muncă și cererea de competențe. Persoanele de peste 40 de ani, având în față un orizont de cel puțin 20 de ani de activitate până la pensionare, utilizează studiile universitare pentru a tranzita spre domenii care oferă un grad mai ridicat de securitate sau care corespund noilor standarde de pe piață.
- Completarea studiilor în raport cu contextul istoric: O parte semnificativă a acestei generații a finalizat studiile liceale în perioada de tranziție economică a anilor ’90 sau la începutul anilor 2000. În acel context, deciziile educaționale și profesionale au fost adesea subordonate necesităților financiare imediate, limitând accesul la anumite specializări. Atingerea unui nivel de stabilitate financiară le permite acum accesarea domeniilor de interes inițiale.
- Formarea continuă: Un factor adițional este reprezentat de dorința de stimulare intelectuală și de interesul pur academic, independent de intenția aplicării imediate a diplomei la locul de muncă actual.
Reprezentanții universităților raportează o rată de retenție ridicată în rândul acestei categorii demografice. Studenții maturi sunt caracterizați printr-o abordare pragmatică a informației predate, trecând conceptele teoretice prin prisma experienței lor profesionale anterioare.
Sursă foto: UAIC
