Procedura de extrădare a lui Paul Philippe al României a intrat în etapa finală, după ce Curtea de Casație a Franței a respins definitiv, la data de 29 iulie 2026, recursul formulat de acesta împotriva deciziei de predare către autoritățile române. Hotărârea instanței franceze confirmă obligativitatea executării mandatului european de arestare, deschizând calea pentru punerea în aplicare a pedepsei în România.
Decizia Curții de Casație franceze încheie un litigiu complex, întins pe mai mulți ani, privind cooperarea judiciară între cele două state. Prin această hotărâre, instanța supremă a validat decizia anterioară a Curții de Apel de la Paris, care dispusese predarea persoanei solicitate autorităților române. În urma acestei soluții definitive, cadrul legal este clarificat: persoana în cauză urmează să fie predată autorităților judiciare din România pentru a executa pedeapsa privativă de libertate stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Contextul dosarului Ferma Băneasa
Paul Philippe al României, în vârstă de 77 de ani, a fost condamnat definitiv în România, în anul 2020, la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni de închisoare cu executare. Sentința a fost pronunțată în dosarul cunoscut sub numele de „Ferma Băneasa”, pentru infracțiunile de trafic de influență și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu.
Ancheta desfășurată de autoritățile române a stabilit că, începând cu anul 2006, acesta a colaborat cu un grup infracțional organizat pentru a dobândi proprietăți revendicate în calitate de moștenitor al familiei regale.
Datele din dosar subliniază amploarea prejudiciului:
-
18 persoane au fost condamnate în cadrul acestui dosar.
-
Prejudiciul estimat adus statului român a fost calculat la cel puțin 145 de milioane de euro.
Procesul de extrădare a fost marcat de evoluții procedurale variate la nivelul instanțelor din Franța și Malta, unde au fost depuse anterior cereri de predare. Inițial, Curtea de Apel de la Paris a refuzat cererea de extrădare, motivând că mandatul de arestare avea un „caracter disproporționat”. Această decizie a fost ulterior anulată de Curtea de Casație, care a retrimis cauza spre rejudecare, solicitând clarificări privind drepturile fundamentale invocate.
În etapa recursului final, echipa de avocați a susținut că extrădarea nu poate fi pusă în aplicare, invocând neschimbarea „situației juridice” a clientului lor. Aceștia au ridicat obiecții privind lipsa unor garanții suficiente referitoare la posibilitatea exercitării căilor de apel împotriva condamnării, precum și cu privire la condițiile de detenție din România. Procuratura franceză a solicitat respingerea acestor argumente, argumentând că riscurile invocate au fost deja evaluate de către instanța de apel anterior deciziei de extrădare.
