Rezultatele testelor internaționale PISA depășesc simpla evaluare a competențelor elevilor, reprezentând un diagnostic sever al structurii sociale din România și al inegalităților cronice din sistem. În timp ce experții în psihometrie avertizează asupra creșterii disparităților dintre elevii proveniți din medii favorizate și cei din medii vulnerabile, o parte dintre cadrele didactice susțin necesitatea unei schimbări de paradigmă la nivelul comunităților școlare, inspirată de modele de succes internaționale.
Analiza rapoartelor PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) evidențiază o legătură directă între performanța educațională și fenomene sociale complexe. Conform profesorului Cătălin Condrea, o lectură atentă a acestor cifre oferă o explicație pentru receptivitatea unei părți a populației la discursuri politice radicale, fake-news sau practici înșelătoare. „Cifrele îți desenează aproape vizual acel sector social”, precizează acesta într-o postare publică, subliniind că rezultatele slabe sunt diagnostice pentru starea actuală a societății românești.
Avertismentul experților: Creșterea dezechilibrelor socio-economice
Această perspectivă este susținută de specialiștii în evaluare educațională. Dragoș Iliescu, profesor universitar și expert în psihometrie, care colaborează de mai mulți ani cu Ministerul Educației și cu organizații internaționale pentru testările PISA, a precizat recent că rezultatele slabe ale României nu reprezintă o surpriză, fiind anticipate de studiile din ultimii ani.
Profesorul Iliescu a atras atenția asupra unui aspect mai grav decât poziționarea în clasamentele internaționale: creșterea disparității sociale. Deși reducerea inegalităților educaționale a reprezentat o țintă declarată a politicilor publice, datele PISA demonstrează o realitate opusă. Decalajul dintre rezultatele copiilor proveniți din familii cu un statut socio-economic ridicat și cei din medii defavorizate, familii sărace sau destrămate s-a accentuat în loc să se diminueze, conform expertului.
Lipsa de coerență a reformelor este un alt factor identificat. Dragoș Iliescu a argumentat, la un post național de televiziune, că statul român s-a concentrat simultan pe direcții multiple – de la formarea profesorilor până la digitalizare – fără a menține un efort susținut pe un singur obiectiv pe termen lung, ceea ce a dus la o risipire a resurselor fără rezultate palpabile.
Soluții la firul ierbii: Ce pot face profesorii
În fața limitărilor intervenției statului, care trebuie să gestioneze variabile socio-economice majore (sărăcia, distanța față de zonele urbane, accesul la resurse), responsabilitatea îmbunătățirii actului educațional revine și cadrelor didactice.
Cătălin Condrea argumentează că profesorii nu trebuie să se bazeze exclusiv pe concluziile experților, ci să inițieze schimbări la nivelul propriilor clase. O direcție propusă este analizarea modelelor educaționale performante, precum cel din Estonia – o țară post-comunistă clasată în prezent în top 10 la toate domeniile evaluate de PISA.
Obiectivul pe termen mediu, estimat la un deceniu, ar fi aducerea elevilor români aflați sub nivelul 2 de competență (considerat pragul analfabetismului funcțional) mai aproape de media statelor dezvoltate. Un domeniu critic menționat este matematica.
Pașii concreți propuși pentru cadrele didactice includ:
- Aplicarea rezultatelor cercetărilor din domeniul pedagogiei și al neuroștiințelor.
- Dezvoltarea propriilor competențe emoționale.
- Transformarea mediului școlar într-un spațiu mai sigur, atractiv și predictibil pentru elevi.
- Crearea unor contexte de învățare orientate către formarea gândirii critice, nu doar către simpla transmitere de informații.
