Mihai Dimian: „Nu în fața copiilor începi să critici profesorul. Multe întâlniri încep cu salariile și ajung la lipsa de respect”

Pierderea autorității cadrelor didactice în raport cu elevii, părinții și comunitatea reprezintă una dintre problemele semnalate constant de profesori în cadrul întâlnirilor oficiale, a declarat ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian. Într-un interviu acordat publicației Cotidianul.ro, oficialul a subliniat că, deși dialogul debutează frecvent cu teme financiare, nemulțumirile profunde ale dascălilor vizează degradarea statutului lor social și subminarea respectului în mediul familial.

În cadrul intervenției sale, Mihai Dimian a explicat modul în care se desfășoară interacțiunile directe cu cadrele didactice din teritoriu, evidențiind faptul că aspectele financiare reprezintă doar o parte a unei probleme mult mai complexe care afectează sistemul de învățământ.

„Sigur că este nevoie de redarea respectului și încrederii profesorilor, pentru că în momentul de față multe întâlniri pe care le-am avut cu profesorii se desfășoară cam în acest mod: în prima parte este despre salarii, dar în a doua parte este despre faptul că ei nu se mai simt respectați, că își pierd acest statut în fața părinților, chiar în fața elevilor și din partea comunității în general și este nevoie să redăm această încredere profesorilor, să redăm acest respect profesorilor”, spune Mihai Dimian

Această dinamică semnalează o criză de statut în care profesorii resimt o lipsă de susținere din partea comunității, aspect care îngreunează gestionarea activității zilnice la catedră.

Responsabilitatea educației: Raportul de timp 20% – 80%

Ministrul a nuanțat distincția dintre rolul instituțional al ministerului pe care îl conduce și cel al familiei în dezvoltarea tinerilor. Invocând date statistice privind timpul petrecut de elevi în mediul școlar, Dimian a arătat că ponderea majoră a educației se realizează în afara orelor de curs.

„Cred că toți trebuie să intervenim în rezolvarea acestei situații. Dar fiecare își are rolul lui în educarea copilului. Vedeți, deși ministerul se numește Ministerul Educației, Constituția îmi spune că trebuie să mă ocup de învățământ, adică acea parte formală a educației, învățământul care se desfășoară în școală, în universitate și așa mai departe. Educația ține foarte mult de familie, da, de comunitatea în care copiii trăiesc.”

Pentru a ilustra acest raport, ministrul a oferit o estimare temporală clară: „Dacă tu îți petreci mai puțin de 20% din timpul unui an în școală, da, 80% ești în afara ei. Suntem cu toții responsabili pentru această educație.”

În privința modului de colaborare dintre părinți și cadrele didactice, oficialul a formulat trei solicitări concrete adresate familiilor. Acestea vizează prezența la cursuri, respectarea regulilor școlare și, în mod special, protejarea imaginii profesorului în fața minorilor.

1. Asigurarea prezenței la cursuri și efortul constant: Ministrul a subliniat că rezultatele slabe la examenele naționale (cum ar fi nota 2 la Evaluarea Națională) sunt strâns legate de un istoric de absenteism.
2. Respectarea regulamentelor: Acesta a atras atenția asupra practicii de a motiva absențele prin diverse metode care nu sprijină progresul școlar al elevului.
3. Păstrarea respectului în spațiul domestic: Eventualele divergențe sau nemulțumiri ale părinților legate de calitatea actului didactic trebuie gestionate prin dialog direct, fără implicarea copiilor.

„Trei, să respectăm profesorii, adică inclusiv acasă. Da, domnule, ai anumite reproșuri? Le faci separat, le discuți separat cu profesorul. Nu în fața copiilor începi să critici profesorul. Pe de altă parte, sigur că și profesorii trebuie să fie deschiși către aceste discuții și vă asigur că majoritatea sunt deschiși”, spune Mihai Dimian.

Efectul generalizării cazurilor negative în spațiul public

O altă componentă analizată de ministru este impactul expunerii mediatice a disfuncționalităților din sistem. Potrivit acestuia, mediatizarea excesivă a cazurilor izolate de comportament neadecvat din școli tinde să deformeze percepția publică asupra întregului corp profesoral, alimentând o stare de neîncredere reciprocă între părinți și cadrele didactice.

„Faptul că noi luăm anumite exemple negative și le prezentăm la nivel de masă și spunem că asta este situația în învățământul că-i preuniversar sau universitar cred că și contribuie la această animozitate care există între profesori și părinți.”

În contrapondere, oficialul a recomandat promovarea și multiplicarea modelelor pozitive de cooperare, oferind ca exemplu asociațiile de părinți care se implică activ în organizarea activităților extracurriculare alături de profesori. „Haideți să-i promovăm și să-i folosim ca model pentru această interacțiune în care colaborează cu profesorii în formarea copiilor lor”, a conchis Mihai Dimian.