Sistem de învățământ românesc este caracterizat prin birocrație și proceduri administrative rigide, un apel la reformă structurală vine de la nivelul conducerii instituțiilor de învățământ din județul Iași. Cătălin Condrea, directorul Liceului Special „Moldova” din Târgu Frumos, propune o reevaluare a modului în care este definit și exercitat managementul școlar. Acesta argumentează că profilul clasic al directorului necesită o actualizare pentru a putea răspunde transformărilor generate de inteligența artificială (AI) și de progresele din domeniul neuroștiințelor.
În mod curent, activitatea directorului de școală din România este dominată de gestionarea situațiilor administrative imediate, de la rezolvarea deficitului de personal până la administrarea resurselor materiale limitate. Invocând matricea de management a lui Stephen Covey, Cătălin Condrea identifică o vulnerabilitate sistemică: managerii școlari operează aproape exclusiv în „Cadranul I” – zona urgențelor și a crizelor operaționale.
„În perioadele de stabilitate, directorul îndeplinește rolul de manager clasic, axat pe proiectare procedurală și birocratizare riguroasă. Totuși, în actualul context de instabilitate, relevanța pe termen lung depinde de capacitatea acestuia de a migra strategic către Cadranul II, zona în care se creează viziunea și se proiectează arhitectura educațională a viitorului”, explică directorul Liceului Special „Moldova” Târgu Frumos.
La nivel practic, această tranziție este îngreunată de fluxul birocratic. Zeci de ore săptămânal sunt alocate redactării de rapoarte de conformitate și răspunsurilor la solicitările instituțiilor ierarhic superioare (Inspectoratele Școlare Județene, Ministerul Educației), reducând semnificativ timpul disponibil pentru proiectarea strategiilor educaționale.
Adaptabilitatea în noul context tehnologic: Rolul AI și al neuroștiințelor
Elementul important al propunerii formulate de Cătălin Condrea este integrarea conceptelor de neuroștiință și a instrumentelor digitale în fișa postului managerului școlar. În contextul în care inteligența artificială modifică cerințele pieței muncii, rigiditatea instituțională riscă să afecteze competitivitatea pe termen lung a elevilor.
Conform argumentației sale, leadership-ul educațional modern necesită „agilitate cognitivă” – definită ca o capacitate constantă de adaptare, învățare și „dezvățare”. Pentru a susține acest model, noul profil profesional ar trebui să fie fundamentat pe trei direcții de acțiune:
- Competențe validate prin instrumente specifice: Înlocuirea metodelor tradiționale de selecție cu instrumente psihometrice care să poată măsura obiectiv reziliența și capacitatea decizională în condiții de presiune.
- Progresie profesională etapizată: Trecerea de la un model static la un sistem cu trei niveluri de competență: operațional (centrat pe securizarea proceselor de bază), strategic și cu impact sistemic (nivelul la care directorul influențează direct rețeaua educațională regională).
- Design pedagogic integrat: Utilizarea datelor privind neuroplasticitatea (modul în care creierul asimilează informația) pentru a structura un proces de predare adaptat noilor generații.
Evaluarea prin impact măsurabil și problema autonomiei decizionale
O altă critică adusă arhitecturii sistemului actual vizează metodologia de evaluare a managerilor școlari. În prezent, indicatorii de performanță măsoară preponderent „conformitatea scriptică” – capacitatea de a întocmi și arhiva documente conform reglementărilor, și mai puțin impactul direct asupra performanței școlare a elevilor. Soluția propusă de directorul Liceului Special „Moldova” implică digitalizarea procesului de evaluare prin platforme formative care să colecteze „dovezi de impact” măsurabile, cantitative și calitative. Cu toate acestea, implementarea unui management bazat pe performanță și inovație se lovește de o limitare structurală majoră: lipsa autonomiei.
„Nu se poate solicita antreprenoriat educațional și atragere de resurse fără a oferi managerului o autonomie decizională și financiară autentică”, subliniază Cătălin Condrea. La nivel național, instituțiile de învățământ preuniversitar funcționează cu un grad redus de independență financiară, depinzând de autoritățile publice locale pentru cheltuielile materiale și de minister pentru salarizare. Solicitarea unor rezultate specifice unui mediu antreprenorial, în condițiile păstrării constrângerilor bugetare și decizionale actuale, generează un dezechilibru administrativ.
