Campaniile de manipulare a Rusiei în Republica Moldova au abordat recent un nou subiect: biserica ortodoxă și comunitățile de credincioși. Zilele trecute, pe platforma Telegram au apărut multiple mesaje care susțin că autoritățile de la Chișinău intenționează să confiște sau să închidă bisericile, în contextul discuțiilor despre o eventuală unire cu România și al integrării în Uniunea Europeană. Această situație necesită o analiză a contextului istoric și a cadrului juridic actual.
La nivel faptic, lăcașurile de cult din Republica Moldova funcționează în regim normal. Din punct de vedere administrativ, datele indică o disproporție semnificativă: peste 1.100 de biserici se află în subordinea Mitropoliei Moldovei (structură canonică a Patriarhiei Ruse), în timp ce aproximativ 120 de lăcașuri aparțin Mitropoliei Basarabiei, aflată sub oblăduirea Patriarhiei Române. Această proporție ridică întrebări privind evoluția istorică a administrării lăcașurilor de cult.
De la demolarea bisericilor la controlul instituțional
Un aspect istoric relevant în analiza mesajelor actualei propagande ruse este tratamentul aplicat bisericii de către regimul sovietic. În acea perioadă, statul a implementat politici stricte de reprimare a religiei. Prin decrete oficiale, numeroase lăcașuri de cult au fost demolate, mănăstirile au fost închise, iar clerul a fost supus unor măsuri punitive severe, inclusiv deportări și încarcerări.
Multe dintre clădirile care au supraviețuit demolărilor au primit alte destinații, fiind transformate în depozite, muzee ale statului sau spații cu funcționalitate laică. Un exemplu notabil este clopotnița din centrul Chișinăului, distrusă în perioada comunistă și ulterior reconstruită după destrămarea URSS.
Ulterior, abordarea față de instituția bisericii s-a modificat, tranziția făcându-se către un control instituțional administrativ. În perioada post-sovietică, influența asupra bisericii a reprezentat un factor constant în gestionarea relațiilor geopolitice din regiune.
Eforturile comunitare și deciziile administrative din anii 2000
Reconstrucția vieții religioase în anii ’90 s-a bazat preponderent pe efortul cetățenilor. Într-o perioadă de tranziție economică dificilă, membrii comunităților locale au fost principalii contribuabili pentru ridicarea sau repararea bisericilor, aceste clădiri reprezentând rezultatul direct al investițiilor și muncii localnicilor.
Cadrul juridic a suferit modificări importante la începutul anilor 2000, în timpul guvernării conduse de Vladimir Voronin. Deciziile administrative din acea perioadă au consolidat poziția Mitropoliei Moldovei, adesea în detrimentul patrimonial al Mitropoliei Basarabiei.
Între anii 2003 și 2008, autoritățile de stat au semnat contracte prin care au cedat dreptul de folosință a bisericilor către Mitropolia Moldovei pe perioade foarte extinse. În prezent, valabilitatea și legalitatea acestor contracte fac obiectul unor litigii. Există deja o decizie executorie a Curții de Apel Chișinău din 2023 care anulează transferul în folosință a acestor lăcașuri de cult, cazul aflându-se pe rolul Curții Supreme de Justiție.
Cum funcționează campania mediatică a Rusiei
Pe fondul acestor demersuri juridice și al intenției Guvernului de la Chișinău de a clarifica situația patrimoniului, canalele de Telegram care reflectă narativele Moscovei (precum „Moldavskii Vagon”, „Moldavskaia Politica” sau „Pravda Gagauzii”) au diseminat mesaje ce asociază posibilele inspecții fiscale sau cadastrale ale statului cu o tentativă de „schismă” religioasă.
Autoritățile de la Chișinău au comunicat recent intenția de a clarifica regimul juridic al celor peste 800 de biserici ortodoxe și mănăstiri care dețin statutul de monument istoric. Planul vizează trecerea formală a acestora în administrarea oficială a statului, comunitățile religioase urmând să le primească în folosință cu obligația legală de a le întreține și proteja ca părți ale patrimoniului național.
Poziția oficială subliniază necesitatea aplicării uniforme a legislației. Eventualele nereguli descoperite în registrele fiscale sau cadastrale ale lăcașurilor de cult ar urma să fie tratate conform legilor în vigoare, indiferent de subordonarea canonică. Narațiunile distribuite în mediul online, potrivit cărora o eventuală unire cu România ar periclita funcționarea bisericilor, contrastează cu reglementările stricte privind protecția patrimoniului religios aplicate în statul vecin.
