Iașul se dezvoltă după hărți din 1999. Primarul se apără: ”dezvoltarea haotică aduce, de fapt, miliarde de euro”

Ultima ședință a Consiliului Local Iași a devenit scena unei confruntări directe pe tema care dictează, în tăcere, calitatea vieții fiecărui ieșean: modul în care se construiește orașul. Într-o perioadă în care traficul sufocant și lipsa infrastructurii din noile cartiere au devenit subiecte care inundă rețelele social media, dezbaterea a scos la lumină cum vede actualul Executiv dezvoltarea urbanistică. Pe de o parte, consilierii atrag atenția asupra unui oraș care se extinde haotic, pe baza unor excepții legale, în lipsa unui Plan Urbanistic General (PUG) actualizat.

De cealaltă parte, primarul Mihai Chirica apără acest model de „urbanism derogatoriu”, argumentând, cu date macroeconomice pe masă, că tocmai această flexibilitate a transformat Iașul într-un magnet pentru miliarde de euro.

Excepția care a înghițit regula: 13 planuri zonale pe o singură ordine de zi

Pentru a înțelege blocajul urbanistic al Iașului, trebuie plecat de la o realitate tehnică greu de contestat: orașul funcționează și astăzi pe un schelet legislativ desenat în anul 1999. În absența unui PUG modern, care să traseze linii clare despre unde, cât și cum se poate construi, administrația a apelat la Planurile Urbanistice Zonale (PUZ). Gândite inițial de legiuitor ca instrumente de excepție pentru situații specifice, la Iași, PUZ-urile au devenit singura regulă.

Dovada stă chiar în ordinea de zi a ședinței de la finalul lunii februarie, care a cuprins nu mai puțin de 13 astfel de planuri urbanistice zonale. În deschiderea dezbaterilor, președintele de ședință, consilierul Iulian Hușanu, a lansat un avertisment dur către executiv. „Amânarea, tergiversarea aprobării unui plan urbanistic general… astfel aș putea spune că administrația prezentă și cele trecute ar putea fi acuzate de abuz în folosirea prelungirii, de exemplu, sau de administrare defectuoasă”, a declarat acesta. El a subliniat consecințele directe ale transformării excepției în normă: „Astfel, noi lunar avem la aprobare planuri urbanistice zonale, după cum vedeți și astăzi avem 13 planuri urbanistice… și așa orașul se dezvoltă inegal, ilogic și cu costuri mari pe generațiile următoare.”

Blocurile între blocuri au devenit regula în Iași, în lipsa unui PUG actualizat

Lipsa unui document director împinge dezvoltarea imobiliară spre periferii, „după dealuri”, la kilometri distanță de rețelele de transport în comun. Efectul de bumerang lovește zilnic ieșeanul de rând: mii de familii sunt forțate să devină dependente de autoturismul personal pentru a ajunge la școli, grădinițe sau parcuri, generând un trafic paralizant.

Apărarea primarului: flexibilitatea a adus miliarde și un loc fruntaș în Europa

Răspunsul executivului la aceste acuzații nu a fost o scuză birocratică, ci o apărare asumată a actualului mod de lucru. Primarul Mihai Chirica a minimizat impactul negativ al lipsei unui PUG unitar, mutând discuția dinspre urbanismul cotidian înspre indicatorii macroeconomici.

Edilul a argumentat că trăim într-o eră a crizelor globale suprapuse, unde un plan general gândit cu ani în urmă ar fi devenit oricum ineficient. „Tot ce gândeau ei până în anul 2025 se prăbușește ca și căzut din avion. Tot ce s-ar fi reglementat într-un cadru general pică”, a explicat primarul în fața consilierilor.

Pentru a-și susține teoria pragmatismului economic, Mihai Chirica a invocat analize ale Institutului Oxford, afirmând că Iașul a ajuns pe primul loc în România și pe locul 4 în Europa în programele de dezvoltare.

„Eu consider că analizele făcute punctual pe domeniile pe care și le abordează un investitor, în funcție de evoluția socio-economică, sunt mai favorabile dezvoltării decât cadrele generale. (…) S-au emis sute de planuri urbanistice zonale de unde s-au generat cifre de afaceri de miliarde de euro, s-au construit și s-au dezvoltat și au creat plusvaloare”, a declarat primarul, concluzionând că orașul se află „pe drumul cel bun”.

Labirintul birocratic: avize absurde și investitori blocați cu anii

Realitatea din teren contrazice însă parțial optimismul cifrelor. Haosul urbanistic nu lovește doar în calitatea vieții cetățenilor, ci distruge și predictibilitatea cerută de investitori. În absența unui PUG actualizat și corelat cu instituțiile statului, dezvoltatorii sunt prinși într-o pânză de păianjen a avizelor ilogice și a reglementărilor contradictorii.

Consilierul local și arhitectul Marian Jan Chiriță a adus în atenție absurditatea solicitării avizului de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) pentru aproape orice tip de construcție din oraș. „Avem cazuri când clădiri cu două, trei etaje, aflate lângă clădiri înalte de 10-11 etaje, au nevoie de aviz AACR. Este un aviz care se obține foarte greu, de la trei luni în sus”, a explicat acesta, solicitând simplificarea procedurilor pentru zonele evidente. Totodată, el a semnalat blocaje majore generate de reglementările locale privind parcările (HCL 425), care au ajuns să intre în coliziune cu cerințele de mediu de la nivel național, obligând constructorii la soluții tehnice adesea irealizabile.

În completare, consilierul AUR Vasile Pușcașu a cerut executivului o atitudine fermă în fața autorităților centrale, propunând scoaterea zonelor cu o cotă joasă (cum este șesul Bahlui) de sub obligativitatea acestui aviz aeronautic aberant. „Nu înțeleg de ce se cere acest aviz sub o cotă de 600-500 față de zona în care cer ei aviz… nu mergem să plimbăm oamenii pe drumuri să piardă luni de zile, ani de zile, pentru un aviz, că așa scoatem banul”, a punctat Pușcașu.

Cazul Sfântul Atanasie: conflict deschis între privat și Primărie

O demonstrație în timp real a acestor blocaje instituționale a fost oferită de intervenția tensionată a unui investitor privat, doamna Gal, chiar la momentul dezbaterii proiectului 41 de pe ordinea de zi (un PUZ pe strada Sfântul Atanasie).

Aceasta a expus în fața Consiliului un calvar birocratic halucinant: un blocaj de trei ani la Ministerul Culturii pentru obținerea unui simplu certificat de descărcare arheologică, deși cercetările în teren, extrem de costisitoare, fuseseră finalizate. Deși investitorul a obținut în instanță recunoașterea „avizării tacite” (în baza noilor prevederi ale Legii 350), proiectul i-a fost retras de pe ordinea de zi. Motivul? Refuzul secretarului general al Primăriei de a-i recunoaște viza de legalitate, pe fondul unei interpretări juridice diferite.

„Suntem puși acum și toată lumea e foarte suspicioasă că noi, de fapt, am vrut să găsim o cale mai scurtă ca să ajungem la avizare. Nu este așa! (…) Am stat trei ani de zile, dacă nu venea această lege, probabil stăteam încă un an prin procese”, a relatat investitorul, ilustrând perfect frustrarea generată de un sistem administrativ opac, în care timpul se măsoară în ani de așteptare.

Ce pierd ieșenii în realitate

Lăsând la o parte problemele investitorilor, costurile reale ale acestui model derogatoriu sunt suportate direct de ieșeni. Discursul bazat strict pe atractivitate economică pierde din vedere calitatea vieții.

Analizând datele prezentate în plen, consecințele pot fi sintetizate în câteva realități urbane inatacabile:

• Subdimensionarea infrastructurii: Aprobarea punctuală a PUZ-urilor permite ridicarea de ansambluri rezidențiale fără o viziune de ansamblu asupra capacității rețelelor de apă, canalizare sau a lățimii străzilor existente.
• Dependența auto: Dezvoltarea inegală, departe de axele de transport public, generează o presiune constantă pe marile bulevarde în orele de vârf.
• Vulnerabilitatea spațiilor verzi: În negocierile punctuale pentru fiecare PUZ, indicatorii urbanistici sunt deseori forțați la maximum, lăsând spații verzi reziduale, insuficiente pentru o comunitate sănătoasă.

Cazul Hurmuzachi: cum se transformă un pol de cercetare în bloculețe

Pentru a demonstra cum funcționează, în practică, distanța uriașă dintre reglementările teoretice și cele aprobate punctual, consilierul local Mihai Liviu Gavril (PSD) a adus în discuție proiectul de hotărâre nr. 36. Acesta viza un PUZ pe strada Eudoxiu Hurmuzachi.

Cazul este emblematic pentru modul în care destinația strategică a unui teren poate fi ștearsă din pix. „Eu înțeleg foarte mult faptul că planul urbanistic zonal este o derogare de la PUG, dar pe prevederile PUG-ului, acolo, în zona respectivă, este reglementat campus universitar și pol de cercetare”, a atras atenția consilierul social-democrat.

Prin noul PUZ, zona a primit derogare pentru a se transforma în perimetru de „locuințe individuale cu regim de construire discontinuu”. În realitate, a punctat consilierul, regimul de înălțime propus (Parter + 2 Etaje) va genera clădiri care seamănă mai mult a „bloculețe” decât a case individuale.

Deși grupul PSD a votat proiectul, admițând că a parcurs traseul legal al documentațiilor actuale, Gavril a lansat un semnal de alarmă sever: administrația trebuie să fie extrem de atentă să nu recurgă la o reconversie forțată, transformând terenuri destinate educației și cercetării în simple cartiere rezidențiale.

Dezbaterea din Consiliul Local lasă în urmă o întrebare la care administrația și societatea civilă vor trebui să răspundă în anii următori: este creșterea economică accelerată suficientă pentru a suplini funcționalitatea unui oraș?

Până când Iașul va avea un nou PUG, dezvoltarea va continua să se măsoare în miliarde de euro, dar nu pentru ieșeni, ci pentru investitori, în dosare prăfuite prin instanțe și în minute prețioase pierdute în trafic de către cetățeni.