Vineri, 24 iulie 2026, România a oficializat procesul de aderare ASEAN prin semnarea instrumentelor pentru Tratatul de Prietenie și Cooperare în Asia de Sud-Est (TAC). Evenimentul s-a desfășurat în Pasay City, Filipine, în marja celei de-a 59-a Reuniuni a Miniștrilor de Externe ai blocului asiatic. Această decizie marchează un pas calculat al diplomației românești pentru consolidarea prezenței într-una dintre cele mai dinamice regiuni economice la nivel global.
Alături de România, documentele au fost semnate de reprezentanții guvernamentali din Suedia, Polonia și Lituania. Prin aceste noi integrări, numărul statelor participante la pactul regional a ajuns la 62.
Decizia celor patru națiuni europene de a semna Tratatul de Prietenie și Cooperare reflectă o tendință generală de diversificare a parteneriatelor internaționale. Adoptat inițial în 1976 ca un instrument strict regional, tratatul a evoluat într-un cod de conduită recunoscut pe plan global.
Oficialii Departamentului de Afaceri Externe (DFA) din Filipine, stat care deține președinția rotativă a Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, au argumentat că interesul țărilor europene validează rolul organizației în arhitectura de securitate globală. Secretarul DFA, Theresa Lazaro, a precizat în cadrul reuniunii că includerea noilor state confirmă aplicabilitatea universală a valorilor promovate de asociație de peste o jumătate de secol. Acceptarea unor parteneri din afara zonei geografice asiatice demonstrează capacitatea blocului de a atrage actori globali dispuși să coopereze pe baza respectului reciproc și a regulilor clare de drept internațional.
Obiectivele setate pentru România în noua arhitectură de politică externă
Semnarea tratatului obligă statele participante să respecte suveranitatea națională, să nu intervină în afacerile interne ale altor națiuni și să soluționeze litigiile exclusiv prin mijloace pașnice. Dincolo de aceste garanții de securitate, România și-a adaptat noua politică externă pe o nișă specifică în relația cu partenerii asiatici.
Delegația statului român la Pasay City a fost condusă de ministrul Educației și Cercetării, Mihai Dimian. Spre deosebire de alte state europene care au mizat pe sectorul de apărare sau infrastructură, mandatul României s-a concentrat pe transferul de cunoștințe și tehnologie.
Conform declarațiilor oficiale, colaborarea pe termen lung vizează următoarele direcții principale:
- Dezvoltarea sistemelor educaționale prin schimburi academice bilaterale.
- Cercetarea și inovarea în domenii tehnologice emergente.
- Creșterea competențelor digitale, un sector în care România dispune de un avantaj competitiv la nivel european datorită infrastructurii IT și a numărului de specialiști.
Suedia, Polonia și Lituania: Abordări complementare
Pentru a înțelege exact tabloul acestor negocieri, trebuie analizată oferta cu care au venit ceilalți parteneri europeni la masa discuțiilor. Fiecare stat și-a calibrat discursul în funcție de propriile interese economice și strategice.
- Suedia: Reprezentată de ministrul Apărării, Pål Jonson, a propus un parteneriat axat pe securitate, comerț și știință. Suedezii și-au asumat rolul de furnizori de expertiză pentru tranziția verde și digitalizarea administrațiilor asiatice.
- Polonia: Ministrul Activelor de Stat, Wojciech Balczun, a direcționat negocierile spre zona de business dur. Polonia urmărește atragerea de investiții asiatice directe și oferă cooperare în tranziția energetică, securitate cibernetică și, mai ales, siguranță alimentară.
- Lituania: Prin ministrul de Externe, Kęstutis Budrys, a abordat procesul ca pe o necesitate economică. Lituanienele au evidențiat securitatea energetică și conectivitatea drept piloni de bază, mulțumind statului filipinez pentru sprijinul logistic acordat în faza de pre-aderare.
