Documente inedite din arhivele fostei Securități scot la iveală o ipostază mai puțin cunoscută a aparatului represiv comunist din anii ’80: ofițerii Securității Capitalei erau testați periodic prin lucrări scrise menite să verifice eficiența metodelor de supraveghere și reprimare a cetățenilor care încercau să părăsească țara.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat pe Facebook detalii dintr-un dosar din 1985, care prezintă testarea cadrelor din Serviciul 120 al Securității Municipiului București. În scenariul de examen, ofițerii primeau spre rezolvare un caz fictiv: un cetățean român, a cărui soție rămăsese ilegal în Statele Unite și ceruse sprijinul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, intenționa să părăsească la rândul său țara alături de copil. Candidații aveau misiunea de a întocmi un plan operativ complet pentru a împiedica fuga și pentru a preveni declanșarea unor acțiuni publice de protest.
Superiori în grad, slabi la represiune
La examen au participat trei cadre: locotenent-colonelul Nicolae Vintilă, maiorul Vasile Preda și locotenentul Ovidiu Dănilă. Evaluarea a fost realizată de căpitanul Stana Creța, șefa serviciului, care a aplicat principiul ierarhic conform căruia funcția prevala asupra gradului militar. 
Rezultatele au fost surprinzătoare. Ofițerii cu grad superior au obținut doar nota de trecere 5, în timp ce locotenentul, cel mai tânăr dintre ei, a primit nota 7, deși stilul său de redactare a fost considerat școlăresc. Adnotările lăsate pe margine de căpitanul examinator au evidențiat slaba capacitate de analiză a subalternilor. La lucrarea maiorului Preda, evaluatoarea a notat critic: „A aprecia situația operativă nu înseamnă a povesti cazul”.
În cazul locotenent-colonelului Vintilă, propunerile considerate naive sau nejustificate au atras observații tăioase. La solicitarea unei percheziții domiciliare, examinatoarea a notat întrebarea retorică „Pentru ce?”, iar la finalul lucrării a consemnat: „O asemenea măsură denotă o neînțelegere a gravității cazului!”.
Arsenalul totalitar: filaj, interceptări și recrutare forțată
Planul de măsuri redactat de locotenent-colonelul Vintilă detalia întregul aparat tehnic și informativ utilizat de regim împotriva propriilor cetățeni. Pentru blocarea plecării din țară a suspectului, ofițerul propunea deschiderea unui dosar de urmărire informativă, interceptarea convorbirilor telefonice interne și externe, violarea corespondenței, filajul operativ și verificări amănunțite la frontieră prin direcțiile de pașapoarte și contrainformații.
Totodată, planul viza recrutarea informativă a cercului de apropiați, inclusiv a unei inginere care călătorea frecvent în străinătate, pentru a influența și tempera acțiunile soției aflate în SUA. Documentul prevedea și „luarea măsurii de studiere în vederea recrutării” a persoanelor din anturajul suspect.
Documentele publicate de CNSAS oferă o privire rară asupra modului în care ofițerii Securității erau pregătiți și evaluați pentru misiunea de a împiedica emigrarea cetățenilor români în perioada comunistă. Cazul din 1985 arată că, dincolo de aparatul represiv bine organizat, existau și lacune profesionale în rândul cadrelor cu experiență, taxate de superiorii direcți prin note modeste și observații critice.
